Stau într-o lume curent, într-un oraş curent

<font size=”3″><font face=”Times New Roman”>Şi să fie pentru Aroneţ şi băieţii lui. Să trăieşte lamulţean!</font></font>

Dupa-amiază de poveste

<font size=”3″><font face=”Times New Roman”>Mişcări leneşe şi mâini moi ca şi guma de mestecat. În casă saună ş-afară ninsoare, frig şi ger. Pierdere de vreme stând pe spate-n pat cu ochii-n tavan şi-n nări cu miros de scorţişoară. Şi Gino Paoli, ceea ce puteţi asculta şi dumneavoastră aici, că plugin-ul observ că se încăpăţânează să nu mişte nimic în sensul ăsta.</font></font>

Exclusiv în reluare

Bă, şi dacă nu citeam pe blogul jurnalistului clujean Vasile Racoviţan despre cât e dânsul de scârbit de exclusivităţi răsuflate, tăceam din gură. Ba nu tăceam, tot scriam ceva despre faptul că şi eu pot spune că-s sătul de utilizarea excesivă a cuvântului “exclusiv” în ultima perioadă, cel puţin în presa clujeană, deşi or zice alţii să tac, că-s cu musca pe căciulă. Şi titlul postului cu pricina îmi place: Exclusiv ne-exclusiv. Chiar despre asta voiam să vorbesc şi eu.

Bun, şi ca să vedeţi şi voi cât de departe poate ajunge ipocrizia, priviţi cele două ştiri cu acelaşi subiect, apărute la interval de 30 de minute. Întâi a dat Monitorul de Cluj şi pe urmă Ziua de Cluj, care a crezut de cuviinţă să aşeze şi “exclusiv” înainte.

Clujeanul scrie-n nemţeşte

Era nu demult un spot pe tv la ceva vopsea şi sloganul ales era “Vopseşte nemţeşte”. Ei, astăzi sloganul se pare că e împrumutat parţial şi de Clujeanul, care scrie în nemţeşte. Astă-seară ziarul a publicat pentru prima oară un material în altă limbă decât cea scumpă şi dulce a românaşilor. E vorba de un reportaj exclusiv ( ) despre fabrica Nokia de la Jucu, unde se prezintă şi nişte fotografii din interiorul fabricii. Prima versiune a acestuia a apărut în română, după care domnii s-au gândit să-l traducă frumos… în germană.

Şi eu, ca cititor al ziarelor locale din Cluj, respectiv cititor al ziarului Clujeanul, să m-aştept ca de acum să cotrobăi printre materiale pentru a citi versiunea în limba mea?

Citynews se tine tare

Dacă într-un post anterior nu mă puteam abţine şi lăudam subtil Citynews pentru că, la momentul acela depăşise zile la rând Clujeanul (am dat şi link, vedeţi, vedeţi?), acum nu pot să nu observ că în anul 2008, Citynews a fost aproape în fiecare zi peste Monitorul de Cluj la trafic, conform statisticilor trafic.ro. Asta nu poate decât să mă bucure. La fel şi locul pe care Citynews, primul ziar exclusiv on-line din Cluj-Napoca îl ocupă la nici trei luni de la lansare. Se vede clar că-ncet-încet creştem… Felicitări nouă!

Aaaa, am uitat: Modestie, Mihai, modestie!!!

Clooney Banica Jr.

Vă las pe voi să găsiţi asemănări şi deosebiri.

Album

Viaţa în autobus

Ce noroc că nu trebuie s-ai urechile lui Dumbo ca să auzi poveştile oamenilor din jurul tău. De la oameni am aflat ieri că Unirea e mai bun decât Iancu şi că votca V33 e excelentă la bătrâneţe.

“Mai bine bag Unirea decât Iancu. S-o stricat ăsta rău amu. Decât să mă pun să beu Iancu, mai bine bag bere, iară”, povestea un ins muncit în spatele meu, în timp ce eu ciuleam urechile în spate de plictiseală.

În alt autobus, un bătrânel făcea glume cu prietenii lui: “I-am zis la vecina să vorbească cu doctoru’ să-i prescrie V33. I-am zâs că şi mie mi-o scris şi mă simt tare bine. Apui, i-o spus la doctor şi o râs de ie. Amu, serios, io tare bine mă simţăsc dacă beu V33. Mai beu şi Iancu, da’ tăt V33 îi mai bună”.

Azi dimineaţă s-a aşezat lângă mine un preot. Preot-preot. Ortodox. Cu barbă, cu parpalac, cu băscuţă dinaia… Era profi, doar că la capitolul respiraţie proaspătă stătea cam prost.

…

De fiecare dată se plângea cunoscuţilor că viaţa lui nu e aşa cum ar fi vrut să fie, că nu are prieteni, că nu-i place vremea, că vrea altceva. Întotdeauna avea motive să nu-i convină un lucru sau altul. Printre altele, nu reuşea să iasă în evidenţă cu nimic, nici acasă, nici pe stradă, nici la serviciu, deşi ar fi pus mare preţ pe asta.

În timp ce se rădea în faţa oglinzii, plin de spumă, se uita la figura lui. „Eşti atât de penibil”, îşi spunea, surprinzându-şi imaginea sa în faţa ochilor. Dintr-un reflex necunoscut, începea să se şteargă pe obrazul drept. Culoarea se ducea din ce în ce mai tare. Roşeaţa din obrazul drept al bărbatului din oglindă trecea şi devenea din galben şters un alb simplu. Acum era clar. Era un om şters, decolorat.

On-line-iada

Astăzi, Ziua de Cluj a început să dea on-line-uri de la ora 11 şi nu s-a mai oprit până la 18. Printre ele, vreo cinci materiale au şi fotografie. Foarte bun!
De cealaltă parte, Monitorul de Cluj a pus chiar şi un filmuleţ, primul de până acum, pe site. E vorba de filmul cu jurnaliştii agresaţi la Băişoara, despre care au scris şi un material pe print. On-line-urile lor de azi nu-s foarte multe şi nici lungi, însă sunt tare pinţoşe, cu text pe poză şi alte alea… Felicitări, de asemenea!

Smiley, bagă-i în perfuzii!

Mă mir şi mă tot mir… Uzzi, cea mai dură voce din toate timpurile din hip-hop-ul românesc să i se alăture lui Smiley, băieţaşul care cântă, cu trupă sau fără, despre fete, dragoste, combinaţii, săruturi ş-alte alea ?! Nu găsesc altă variantă de răspuns şi nici o explicaţie decât aceea că Uzzi e ieşit deja la pensie şi nu mai are nimic de pierdut.
Nu vreau să spun că nu-mi place piesa, că nu-mi place ce cântă unul sau celălalt, împreună sau separat, dar combinaţia asta m-a depăşit.

Motive să gândim frumos?!

În a  doua leapşă pe care o primesc de când lumea mă poată citi pe blog (amândouă fiind primite de la Teo), domniţa Georgescu îmi cere să caut câteva motive pentru a gândi frumos. Ei bine, în caz că acuma aş gândi aşa mi-ar fi foarte uşor să-i şi răspund. De aici pot aluneca foarte uşor în istorisirea începutului meu de an, început jenant, de altfel… Mi s-ar potrivi foarte bine răspunsul Teodorei la leapşă, dar cum nu-mi place să copiez oameni, propoziţii şi idei, deşi simt şi cred aproape la fel, o să încerc să dau un răspuns propriu.
Mulţi oameni din jur te fac să gândeşti frumos. Cel puţin la fel de mulţi te fac să îţi cauţi motive să-i faci pe alţii, la rândul tău, să gândească aşa. În momentul ăsta nu-mi vine să gândesc nicicum. Gândurile frumoase le văd ca pe nişte tablouri la care mă uit cu plăcere. Pereţii camerei mi-s tapetaţi cu ele, dar nu m-ating de tablouri, încă. Sunt în perioada-n care nu mă mai interesează nimic, nici măcar ziua de mâine. Prea puţine mă mişcă şi pe prea puţini îi impresionez.
Încă-i bine aici, în văgăuna mea…
Nu dau leapşa mai departe, deocamdată. Nu vreau să chinui pe nimeni. Poate se află cel puţin o persoană care deşi-şi găseşte motive să gândească frumos, n-o face din alte motive…