“Schimb valutar”, în premieră la Cluj

Premiera filmului românesc “Schimb valutar” a avut loc şi la Cluj-Napoca, ieri seară, la ora 20:30, la cinematograful “Arta”, în prezenţa actorilor principali, Cosmin Seleşi şi Aliona Munteanu şi a regizorului Nicolae Mărgineanu. Cei trei au răspuns întrebărilor publicului, după încheierea filmului.

Sala cinematografului, deşi nu ştiu cât de mare, s-a umplut în mare parte la “Schimb valutar”, iar spectatorii au aplaudat, în final, pelicula şi jocul actorilor. Deşi, în scenele filmului, s-au strecurat şi câteva greşeli, rezultatul final a fost primit cu drag şi mulţumire de cei prezenţi.
“Schimb valutar” va fi prezentat printr-o proiecţie ce va avea loc astăzi la Zalău, la Casa de Cultură a Sindicatelor, “Libertatea” şi “Scala”, cele două cinematografe din oraş fiind închise pentru a face loc unor cluburi.

<Povestea filmului

Scenariul filmului “Schimb valutar” a fost scris de Tudor Voican, care a lucrat şi la “California Dreamin’”.
Povestea este pe cât de simplă, pe atât de interesantă. După ce a rămas şomer, Emil, jucat de Cosmin Seleşi, a vândut tot şi a decis să emigreze din Mizil în Australia. Cu întreaga avere aşezată-n săculeţi agăţaţi la gât ş iaascunşi sub cămaşă, Emil merge la Bucureşti pentru a îşi face actele pentru plecare. Bineînţeles, cum era şi de aşteptat, ţărănuşul este ţepuit în Bucureşti de un bişniţar (Andi Vasluianu), care îi dă în schimbul celor 200 şi ceva de milioane câteva teancuri de hârtii decupate, mascate de câţiva dolari. Drumurile pe care le face la Poliţie îi sunt nefolositoare, iar Emil decide să îşi facă singur dreptate. Între timp, el se împrieteneşte cu o curvă moldoveancă, Lili Buzdugan, jucată excelent de Aliona Munteanu, la care mai înnoptează ocazional şi pe care o lasă gravidă. După nopţi de dormit prin spitale şi pe stradă şi telefoane date familiei, pe care o minte că e în Germania, Emil îl găseşte pe bişniţarul Streche, pe care îl omoară în bătaie.
Până la a fura meseria bişniţarului nu e decât un pas. Emil ţepuieşte, la rândul său, doi bătrânei, pe care-i “scapă” de o sumă asemănătoare cu cea pe care el a pierdut-o. După ce îşi face rost de acte false pentru a părăsi ţara, Emil ajunge pe aeroportul din Bucureşti, pentru a se îmbarca în aeronava în care urcă şi soţia sa, Ana, cu băiatul lor. Filmul se încheie cu o scenă deloc originală. Cu toate astea, momentul în care Emil îşi alungă fiul ahtiat de banii care se pierdeau pe pistă mi s-a părut deosebit de bine pus pe picioare. Ultima secvenţă a fost filmată după o perioadă de un an, ceea ce a dus şi la o întârziere în lansarea filmului. Motivul: Unul din actori, Inel Surdu, s-a tuns în timpul filmărilor, iar, fiindcă trebuia să apară în final, regizorul a trebuit să aştepte până când i-a crescut acestuia părul.
“Schimb valutar” a avut un buget de aproximativ 15 miliarde ROL şi a necesitat o lună şi jumătate de filmări, realizate în Bucureşti. Pelicula a fost produsă de Televiziunea Română şi Ager Film, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei. Oricum, o mare parte din bugetul filmului a fost suportată de fondurile personale ale celor implicaţi în proiect.

Despre actori

Pe Cosmin Seleşi îl ştiu de mai multă vreme, din vedere, din Zalău, de unde se trage şi el. Până acum, Cosmin a jucat doar în seriale ieftine de televiziune (“În familie” – Prima TV şi “La bloc” – Pro TV), rolul din “Schimb valutar” fiind pentru el primul rol serios. Despre Aliona Munteanu am aflat c-a participat la “Dansez pentru tine”, pentru a-i oferi tatălul ei o proteză. După ce a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, ea a apărut în câteva episoade din “La bloc”. Aliona este, de altfel, o bunăciune, atât în film cât şi în realitate. După ce i-am dat coate lui Iulian şi i-am zis de o mie de ori că Lili e bună, pe tot parcursul filmului, m-am rugat ca actriţa să nu mă fi auzit, atunci când, la final, s-a ridicat de la câteva scaune de mine.

Trăieşte-ţi viaţa ca-n filme

Din 24 octombrie, clujenii vor putea da buzna la multiplex, în cinematografele Cinema City ce se vor deschide în Iulius Mall, la un an de la inaugurarea mall-ului. Cu această ocazie, Iulius Mall a filmat săptămâna trecută, pare-mi-se, câteva cadre din filme cunoscute, în care protagoniştii au fost clujenii care au trecut prin centrul oraşului. Filmuleţele, sub numele “Trăieşte-ţi viaţa ca-n filme” sunt gata şi au fost postate de reprezentanţii Iulius Mall pe YouTube. Vă arat mai jos 2-3 care mi-au plăcut mie tare mult. Primul, este de departe cel mai fain şi n-ar fi ieşit aşa fără badea de la sfârşit. Bondor, te-ai descurcat şi tu tare bine ca asistent de producţie!

Comisarul Moldovan de Cluj

Godfather de Cluj

Jarry McGuire de Cluj

Titanic de Cluj

Un nou ziar studenţesc

După “Ziarul Studenţesc”, pe care Consorţiul Organizaţiilor Studenţeşti (COS), şăful Studcard, l-a scos nu-mai-ştiu câtă vreme, a venit timpul unui nou ziar dedicat studenţilor. Interesant, acesta este tot al COS şi a înlocuit fostul produs împărţit moca prin cămine şi facultăţi. “Studentul” arată mult mai bine decât “Ziarul Studenţesc”, având în vedere că, după câte am văzut, are cel puţin două pagini color, faţă de vechea foaie, care le avea pe toate full alb-negru. Subiectele bat cam tot acolo: cămine, facultăţi… Ziarul va fi distribuit împreună cu Monitorul de Cluj în oraş, dar va ajunge şi în Târgu Mureş şi în celelalte centre în care şi-a făcut, nu de multă vreme, loc StudCard. Numele din redacţie nu-mi sună cunoscute, excepţie făcând Nicu Bendea, de la Comedica şi COS.
Marţi veţi putea citi primul număr, deci, care va apărea, aşa cum bine mă repet, împreună cu Monitorul de Cluj.

***

Deşi, cică, e pe piaţă din aprilie 2008, eu doar acum am dat de apa chioară cu gust de fructe, de la Tymbark. Sunt trei variante: căpşuni, lămâie şi mere. E destul de grăguţă la gust şi poate înlocui destul de bine icetea-urile de la Nestea sau Lipton, părerea mea. E 30.000 ROL o sticlă.

Danciu a vorbit!

După mai bine de o lună de la mini-scandalul dintre Foaia Transilvană şi Liviu Alexa, Florin Danciu, director general al cotidianului de pe Salcâmului, şi-a spus punctul de vedere. “Normal că nu au fost o coincideţă materialele care au apărut în Foaia Transilvană, pentru că, după ce eşti atacat de un om, începi să fi mai atent cu ce se îmbracă. Eu am vrut să-l dau în judecată, am vorbit cu un avocat… dar nu le-am spus celor din redacţie ce să scrie, ei singuri au găsit neregulile şi au scris articolul despre traficul Citynews şi au venit la mine să-mi arate”, a dezvăluit Danciu într-o dezbatere organizată joi de Asociaţia Profesioniştilor din Presă – Cluj. Tot el a mai zis că materialele care acuzau Citynews de manipulare au fost scrise de “mai mulţi angajaţi” ai Foii Transilvane, Iulian Pop fiind doar un pseudonim. “Le-a fost frică să se semneze, cred, nu ştiu. Pseudonimele nu-s interzise”, a spus acelaşi Danciu.

Cu toate că micul război s-a dat, pe de o parte, într-o publicaţie, ca răspuns la un post postat pe un blog personal, directorul Foii Transilvane a ţinut să arate că, de fapt, şi blogul lui Alexa face parte din portalul pe care-l patronează şi nicidecum c-ar avea acolo un simplu banner. Pe lângă asta, Danciu a amintit varianta pe care o avea la îndemână atunci când a citit despre el pe blogul cu pricina: “Puteam să-i public şi eu dosarul de la Oradea, că-l am şi e public. El vorbeşte de Gazeta?”

Aveţi mai jos întregul circ, în ordinea în care s-a-ntâmplat:

26 august – “Florine, probleme, mă?” – Blog Liviu Alexa

2 septembrie – “Cum ne minte citynews.ro” – Foaia Transilvană

3 septembrie – “Citynews.ro – un caz de manipulare” – Foaia Transilvană

3 septembrie – “Cum îşi fură Danciu foaia” – Blog Liviu Alexa

Foto: Radu Neag

Casă provizorie

Din cauză că spaţiul de pe blogurile găzduite de haipa.ro e foarte mic şi după aproape un an de zile am reuşit să-l folosesc pe tot, am decis să îmi mut frumuseţea de blog peste mări şi ţări, însă până când totul se va finaliza, vă invit să-mi citiţi porcăriile aici, pe www.uncopilutz.wordpress.com. Vă mulţumesc pentru interes.

Adevărul de seară, la primul număr

Astăzi, 17 octombrie, a apărut primul număr al Adevărului de seară. Deschiderea de Cluj este materialul cu titlul “Un bec din cartierul Gheorgheni nu a fost schimbat de 25 de ani”. Ziarul este gratuit şi va putea fi găsit în benzinării, staţii de autobuz, mall-uri şi în toate locurile importante din oraş, aşa cum vă mai spuneam. Din cele 16 pagini pentru care angajaţii lui Patriciu de la Cluj vor munci cu greu, jumătate vin de la Oradea. Alte detalii găsiţi în postul din 9 octombrie.

Radu Neag, unul din reporterii de la Cluj ai Adevărul prezintă câteva fotografii cu paginile ziarului şi cu redacţia pe blogul propriu.

EXCLUSIV: Blog URIAŞ, by Tibi Fărcaş

Dinozaurul de presă Tiberiu Fărcaş vrea să devină şi dinozaur al blogosferei şi şi-a deschis un blog. Vestea a zguduit din temelii atât presa clujeană, cât şi pe cea centrală. După peste 10 ani în breasla ziariştilor, Tiberiu Fărcaş alege să îşi facă blog, care, spune el, “a devenit singura tribună a rostirii adevărului în acest moment”, arătându-şi lipsa de încredere pe care a ajuns s-o aibă-n jurnalism.

Tibi promite deja viitoare dezbateri aprinse: “Vom vorbi de toate acestea zilele viitoare dar si despre carti bune, istoria  presei clujene, tiraje, lipsa auditului in media clujeana, filme tari si tot ce ne va trece prin cap.”

Tiberiu Fărcaş, bine te-ai “instalat” între bloggeri, URIAŞ blog ai, scrie şi umple-l!

Citiţi-l pe Tibi aici: www.tiberiufarcash.wordpress.com

Daţi-mi cuvintele pe care singur nu le pot găsi!

Uneori, deşi eşti mic, alegi să renunţi la orice pentru a te înfrunta cu cei cu care lumea s-a obişnuit să-i laude, ba chiar să-i ridice în slăvi. Uneori reuşeşti să te baţi, spre mirarea lumii, de la egal la egal cu adversarul. Alteori, când oamenii-ţi oferă cele mai puţine şanse şi te iau în râs, ieşi câştigător. Iar lumea, vrea, nu vrea, trebuie să te recunoască.

Astăzi a fost o zi… nici nu ştiu cum să spun c-a fost. Dacă nu mi se oprea răsuflarea de cel puţin 28 de ori în 3 ore, puteam da un verdict sigur. Dacă ştiam dacă să mă bucur sau să îmi rup buzunarele de ciudă, era şi mai uşor. Dacă nu conta deloc rezultatul final al poveştii, era cu atât mai puţin dificil. Motivul ochilor lăcrimânzi ai lui Dorinel şi atmosfera pe care Trombetta cu greu a putut-o descrie au fost imagini de care nu ştii dacă o să-ţi fie dor sau nu. Puterea cu care “şepcile roşii” au făcut turul stadionului, aplaudând, şi ei, printre lacrimi, publicul extraordinar care le-a fost alături a făcut, însă, un tablou bun de-nrămat. Jocul de azi al echipei care cu o etapă în urmă pierdea în faţa Mioveniului i-a uimit şi pe cei mai vişinii dintre vişinii. Pentru asta, greşeala care se lăsa aşteptată, căzută, cu nenoroc, în spatele lui Soporan, poate fi ştearsă de cele două reuşite ale sale, din prima repriză. Reuşite care au aruncat în aer mii de suflete eliberate de frica neputinţei. Aruncările neinspirate ale lui Merlier s-au ascuns şi ele după execuţia pe care portarul belgian a avut-o, învingându-l cu o lovitură de maestru pe jucătorul din poarta adversă.

Aş fi vrut ca roata să se fi învârtit şi să se fi oprit imediat după unu, ca CFR-ul să simtă cum e să pierzi după o lovitură de la 11 metri. La fel ca atunci când, pe acelaşi stadion, dar la poarta adversă, reuşeau să marcheze unicul gol din ultima partidă dintre “U” şi CFR, care îi făcea campioni. Dar, dacă nu s-a-ntâmplat aşa, nu pot spune că jocul interminabil de astăzi nu a fost cel mai bun joc la care mi-a fost dat vreodată să asist.

Pentru o picătură din ceea ce s-a-ntâmplat azi, uitaţi-vă aici. Apropos, felicitări Iulian!

Una peste alta, astăzi a fost o zi… nici nu ştiu cum să spun c-a fost.

On-line-urile de sport prind avans

După ce, în prima zi din octombrie, s-a lansat site-ul www.cluj4allsports.ro, ramură a vechiului Cluj4all, a cărui hartă a oraşului o folosesc de câte ori am nedumeriri, pentru că e foarte bună, astăzi a mai apărut un on-line dedicat exclusiv sportului. E vorba de NewsArena. Lansarea site-ului a fost foarte deşteaptă, la meciul de astăzi, dintre “U” şi CFR fiind împărţite o grămadă de pliante cu evenimentul acestia.

Cluj4allsports tratează, după cum puteţi vedea, toate sporturile din judeţ, incluzând sporturi mai puţin prezentate publicului: navomodelism, dans, înot, şah… Pe lângă asta, site-ul foloseşte conceptul “crowdsourcing”, adică relatarea evenimentelor de către vizitatori.

NewsArena se pare că este un proiect îndrăzneţ iar eu, unul, sunt curios care va fi răspunsul publicului la noul proiect, deşi, are toate şansele ca, în acest segment, să câştige un număr mare de cititori. E păcat că nu există şi o ediţie pe print a ziarului.

Update: Citesc că nemulţumitul turist Vasile Racoviţan este implicat în proiect şi nu pot să-i doresc decât baftă şi să umple Google-ul cu numele lui.

Pe lângă asta, era să uit, Informaţia de Cluj a lansat astăzi o chestiuţă interesantă, InfoSport îi spune, care, de asemenea, ar putea aduce vizitatori mai mulţi ediţiei on-line a ziarului. “Departamentul Sport al cotidianului Informaţia de Cluj a decis realizarea unui portal destinat şi dedicat tuturor iubitorilor sportului din Cluj-Napoca. Împreună cu Adina Oşan. Miruna Pop, Don Sheriff, Andreea Coste şi cu ajutorul fotoreporterilor Dragoş Luduşan, Vlad Gherman şi Mihai Biriş, vă aşteptăm alături de noi. Zilnic!”, spune Codin Samoilă. O idee bună în realizarea căreia, cei care vor lucra la ea vor avea nevoie de mult mai mult decât urările mele, pe care, oricum le primesc, cu ocazia asta.

P.S.: Şi nu, Mihai Prodan, nu te copiez, doar că, pentru că azi am fost un preapuţingrăbit cititor al blogosferei nu aş putea să calc peste regula de a nu şterge posturi.

Sărbători de iarnă pe on-line-urile clujene

Dacă în oraş vedem că, încet-încet, toamna încearcă din răsputeri să îşi facă apariţia, pe on-line-urile clujene bate un vânt rece de iarnă. Şi crivăţul ăsta ia cu el fotografiile de pe materiale, le întoarce şi le lasă aşa, ca să obosească ochiul cititorilor (foto 1). Concurenţa (foto 2 şi 3), şi mai nostalgică ieri, rupe cu sete filele din calendar, pentru a ajunge mai uşor la atmosfera Crăciunului trecut: brăduţi împodobiţi prin centru, colindele lui Hruşcă, ale Andrei sau ale lui Ducu Bertzi. Pe lângă asta, sus pe tron, spiritul de clujean stă aşezat comod, acoperindu-şi urechile atunci când vine vorba de forbalistul Dorin Goga, de la Timişoara, încercând mişmaşuri ce includ măriri salariale pentru a rămâne la echipa de la care deja e de multă vreme plecat. O deosebită luptă cu timpul. Iar Romică, fotograful, primeşte scuze din partea poliţiştilor, pentru că a fost agresat în stradă. Acum hă-hăăă. Dar parcă ş-asta a fost azi. Şi parcă mi-s dragi cum îi iau apărarea foştii săi colegi, deşi acum, băiatul a semnat contract cu al ziar. Acum câteva luni.

Click pentru a mări imaginea!

   

La mulţi ani, Poşta Română!

Ieri, 9 octombrie, a fost Ziua Poştei Române. M-aşeptam la manifestări serioase în centrul oraşului prin care angajaţii poştei să îşi serbeze ziua, însă am fost dezamăgit. Aş fi vrut să văd pe Bulevardul Eroilor concursuri de jaloane printre cutii poştale, printre care poştaşii să se ridice-ntr-o roată pe scuterele pe care le-au primit nu de multă vreme şi să scoată fumul în forma siglei lor. Aş fi vrut să bată la uşă poştăriţe cu tolba plină, care să le dea bătrânilor din bloc pensii duble. Mi-ar fi plăcut să se organizeze cursuri deschise în care copiii să înveţe ce e acela un timbru poştal, o scrisoare, un plic, destinatar, expeditor… dar nici de asta nu m-am putut bucura.

Cu toate astea, închid ochii la bucuria ce poştaşii mi-au furat-o. Haideţi să urăm împreună Poştei Române un pesimist “La mulţi ani” şi să ascultăm deosebitul imn al instituţiei, pe care-l puteţi downloada de aici!

Confirmare: Da, Patriciu deschide un nou ziar!

Am primit, prin newsletter, răspunsul oficial, la zvonul care mi-a ajuns şi mie la urechi: Dinu Patriciu deschide un ziar care, începând cu data de 17 octombrie va apărea zilnic (de luni până duminică), la ora 16 şi se va distribui gratuit. Produsul nou, Adevărul de seară, va avea 16 pagini, toate color, va fi jumătate local, jumătate naţional, iar targetul acestuia va fi tineretul matur, între 25-45 de ani. Evenimentele din articolele publicate în Adevărul de seară vor fi dezbătute în ziua următoare în Adevărul.

Pe lângă acest ziar de seară, Adevărul holding lansează şi suplimentul Adevărul Sănătate, distribuit gratuit împreună cu Adevărul naţional.

Adevărul de seară va ajunge, pentru început, în 7 oraşe: Bucureşti, Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara, Arad, Iaşi şi Bacău. Dar din 15 decembrie, ziarul va fi împărţit şi în Craiova, Constanţa Braşov, Galaţi, Brăila. Alte trei oraşe, Ploieşti, Piteşti şi Sibiu, vor putea citi Adevărul de seară, însă, doar din 1 februarie 2009.

Cu 229.000 de exemplare, cotidianul se va putea găsi în mall-uri, benzinării, gări, aeroporturi, cafenele, staţii de metrou sau prin oraş.

Mai jos puteţi vedea o prezentare a noului produs. Pentru vizualizare, daţi dublu click!

“Mânuţă”, pentru o săptămână

Astăzi vom învăţa cum se poate lua porecla de “Mânuţă”, în trei paşi:

- Se ia una bucată detergent de vase, o chiuvetă plină cu vase murdare şi un burete de spălat;

- Se scapă o farfurie din mână;

- Se prinde şi se răsprinde, se scapă şi se răscapă, printre celelalte vase, se taie una bucată mînă, care se leagă cu un sul de tifon.

 

Patriciu deschide un ziar nou?

 

Foto: Mediafax

Multe guri bune spun că Dinu Patriciu are planuri noi în ceea ce priveşte afacerile-şi în media românească. Dacă City Andrei Aroneţ scrie că, potrivit Mediafax, toată treaba se va concretiza într-un proiect nou, o ediţie de seară a ziarului Adevărul, eu am auzit alte poveşti. Oricum, ar fi interesant un ziar care să apară seara. Să-nţeleg că oamenii o să scrie noaptea materialele pentru ediţia de a doua zi? Vor apărea primii jurnalişti ce vor lucra în schimbul 3, regulat?

Gurile care mi-au şoptit mie au spus că noul ziar al conului va fi deschis pe 17 octombrie şi va coopta oameni din fiecare oraş mare al ţării şi că la Timişoara deja a început să ia lume de la un ziar local proaspăt închis. Sâmbătă, în urma unei şedinţe, angajaţii lui Patriciu au aflat totul, în detaliu, despre noul proiect, însă totul este pus la secret. După ce, cel puţin, la Cluj, Patriciu şi-a format o echipă pentru Adevărul şi Click, aş putea spune aproape că nu cred într-o investiţie nouă, însă nimic nu m-ar mai mira.

Update: Totul se clarfică acu’, şi, mulţumită uneia dintre gurile bune, am mai găsit un post pe această temă, al lui Petrişor Obae. Obae zice că va fi, într-adevăr, vorba de “Adevărul de Seară”, ziar gratuit, cu 16 pagini locale utilitare şi un tiraj de peste 100.000 pe săptămână. El va apărea în Bucureşti, unde se va bate cu Ring şi Compact, de unde a luat şi câţiva angajaţi, şi în Cluj-Napoca, Oradea, Timişoara, Arad, Bacău şi-n Iaşi.

Angajaţii de la Cluj ai ediţiei de Transilvania au, şi ei, fermoarul tras la gură. Secretomanie ca în toată ţara. Totuşi, am aflat că după lansarea noului proiect, ediţia de Transilvania nu va muri, deci jurnaliştii conului vor scrie, la Cluj, pentru ambele ziare, în paralel.

Despre Adevărul de Seară vorbeşte şi Alex Brăduţ Ulmanu într-un post de-al său.

SuperBlog 2008: etapa a VIII-a

** Vă avertizez dinainte că postul de mai jos reprezintă una din etapele (VIII) concursului Superblog 2008, organizat de PcNews, la care particip!

După înviorarea de dimineaţă, îşi căută cu grijă hainele în dulap şi le alese pe cele mai frumoase, un soi de uniformă albăstruie. Era ziua în care trebuia să fie prezentat colegilor săi. Bunicul dormea pe canapeaua prăfuită, sforăind puternic. După baia fierbinte, cel mic se aruncă în haine, înşfăcă cel mai frumos parfum, îşi dădu de câteva ori pe sub bărbie şi porni. Uşa se închise în urma lui cu zgomotul unui tunet. Nu mai conta acum dacă bătrânului i se oprea pentru o secundă cooler-ul, ca să-l audă. Ţanţoş din cauza lucrurile pe care le învăţase, piticul sprinten ce cântărea acum un kilogram, ajunse la şcoală. Ştia deja scrie, citi, cânta…

Drumul până la destinaţie îl cunoscuse pe de rost, deşi îl mai bătuse doar o dată. Cei 1535 de “neuroni” îi erau de mare ajutor. După ce avusese parte de o prezentare deosebită în faţa colegilor săi, datorită strămoşilor săi binecunoscuţi, micuţul Acer Aspire One A110-Ab Blue Saphirse întoarse acasă, fericit nevoie mare. “Bunicule, bunicule, să-ţi povestesc ce am păţit la şcoală!”. Dar linişte. În canapeaua prăfuită, bunicul, bătrânul domn Pentium I zăcea acum fără suflare. Iar din acea zi, pentru că nu a apucat să primească din partea bunicului nici măcar un ultim sărut în acea zi specială, piticul Acer Aspire porni un război cu timpul, promiţând că îl va învinge cu noutăţi ori de câte ori va încerca să-l doboare. Iar el străjuieşte şi acum de pe MagazinulTau.ro.

SuperBlog 2008: etapa a VII-a

** Vă avertizez dinainte că postul de mai jos reprezintă una din etapele (VII) concursului Superblog 2008, organizat de PcNews, la care particip!

Da, sunt conştient că sponsorii concursului au făcut deja o grămadă de bani de pe spatele meu, deci aş merita premiul cel mare. Sunt sigur că aţi luat cu asalt virtual magazinele virtuale ca să procuraţi produsele despre care am tot amintit eu aici. Planul sponsorilor a ieşit deja, e gata!

Dar să vă spun despre ce-am găsit pe Oktal.ro, sau să vă arat, chiar, ce minunăţie am văzut. Am pus mâna pe tot felul de LCD-uri care săreau ca un arc, ori se învârteau ca un titirez în ce parte vroiai, dar laptop să se arcuiască aşa, ca şi Comăneci, n-am observat nicăieri. Încă o dată, înainte de toate, vă rog să luaţi seamă că-s de la ţară şi că la noi calculatoarele merg încă cu petrol. Deci, ăsta chiar mi-ar fi pe plac. Un laptop pe care aş începe să-l iubesc. Dar când văd scorul mi se taie răsuflarea. E juma’ de sută de milioane. Da’ ai geantă moca la el. Bine, mai strâng pe atâta şi îmi iau o maşinuţă mai veche. Şi pe aia când o întorc o pot controla mai bine.

SuperBlog 2008: etapa a VI-a

** Vă avertizez dinainte că postul de mai jos reprezintă una din etapele (VI) concursului Superblog 2008, organizat de PcNews, la care particip!

Şi, despre ce vor prietenii mei să discutăm astăzi?? Daa, aţi ghicit: despre televizoare! Şi nu despre orice televizoare, ci despre televizoarele româneşti. Şi nu despre orice televizoare româneşti, ci despre televizoarele… Arctic! Da, aţi ghicit, sau poate ştiaţi deja, că Artic, pe lângă frigiderele de pe vremea tinereţii părinţilor noştri, acum fabrică şi tv-uri. Bănuiesc că cea mai clară imagine o au la emisiunile despre pinguini, de pe Animal Planet, sau la documentarele despre Polul Nord. No, prietenii mei, şi MarketOnline vinde televizoare Arctic cu diagonala de 35 de centimentri, modelul 14CB0, dacă ştiţi, dar n-aveţi cum, la ofertă. Mda, ofertă, adică scade din preţ 14,7 lei, pân-ajunge la 2,8 milioane, ca să cumpere lumea mai multe frigi… ăăă, teveuri de astea. Deci, în caz că n-ai nu ştiu câţi bani şi nici chef să tot îţi mânjeşti ochii cu produse din magazine, poţi să-ţi iei un tv Arctic, de pe net şi să îţi mai rămână şi bani de 2 pachete de ţigări.

SuperBlog 2008: etapa a V-a

** Vă avertizez dinainte că postul de mai jos reprezintă una din etapele (V) concursului Superblog 2008, organizat de PcNews, la care particip!

O, da, ştiu că vă plac posturile mele scrise pentru concurs şi nu vă plictisiţi nici un gram când le lecturaţi. Parcă vă văd cum le citiţi cu sufletul la gură şi sunteţi gata să îmi trimiteţi sms-uri în caz că întârziu cu ele. Dacă vă ies pe gât, vă mai dau unul, că etape mai sunt gârlă.

Pe vremuri, în copilăria-mi de Copilutz, îmi tare plăcea să fiu la curent cu ultimele apariţii în materie de telefoane mobile. Reviste, internet, prieteni, bişniţe, de astea. Asta până când am reuşit să îmi iau un Sony-Ericsson K700i, pe care mi se pusese pata pe vremea aia. Îşi merita banii pentru că făcea de toate. Ei, bine, acelaşi telefon îl am acum în buznarul de la blugi, după aproape patru ani. Cu el mă chinui când pierde semnal, cu el stau în fiecare minut la încărcat şi tot noi, împreună, ştim ce înseamnă să nu îţi poţi da sonorul mai încet la sonerie pentru că nu funcţionează butonaşul din mijloc. Acum mi-ar fi greu să spun dacă am mai întâlnit sau nu prin lume până azi telefonul Nokia N96, vândut şi de OneStop.ro, însă de auzit sigur am auzit de el. Cică ei îl dau cu 23 de milioane şi un pic şi povestesc cum că a apărut în februarie anul acesta, cum are cameră de 5 megapixeli, lentile Carl-Zeiss, Wi-Fi, suport video şi tv şi 16 giga de memorie externă. Eu ce să mai pot spune? De banii pe care i-aş da pe un dăştepto-telefon din ăsta mi-aş putea cumpăra 20 de Sony-Ericssoane K700i, mi-aş face o colecţie şi le-aş schimba aproape în fiecare zi timp de o lună. Şi n-aş mai avea treabă o viaţă!

SuperBlog 2008: etapa a IV-a

** Vă avertizez dinainte că postul de mai jos reprezintă una din etapele (IV) concursului Superblog 2008, organizat de PcNews, la care particip!

OneStop.ro, site de care nu am auzit de când mă ştiu şi nici prietenii nu mi-au spus c-ar fi existat vreodată, vinde chestii. Poate n-am mai ieşit eu de multicel în “oraşul virtual” sau poate nu m-a interesat niciodată să caut site-uri pe care se vând laptopuri şi măgării. Pe mine m-aşteaptă acasă, în fiecare zi, moara mea cu tentă de motor de frigider, de care mă folosesc până va da ultima suflare. Iar în caz c-o să am vreodată bani, o să plătesc un om să-mi găsească un laptop bun. Aşa că, ce aş putea eu să schiţez când cineva m-ar pune să comentez despre un “notebook marca ASUS bazat pe platforma Intel Core 2 Duo sau cu procesor Atom”? Aş putea alege un produs, aiurea, de pe site-ul cu pricina ş-aş putea da un telefon: “-Bă, uite, zi-mi şi tu cum e laptopul ăsta…

- Care, bă, de ce mă suni la ora asta?

- Hai, mă, termină! Zi de laptopul ăsta. Intel Core 2 Duo, Asus, 15.4 inch… 29 de milioane!

- Păi ce să îţi zic, că tre’ să văd ce mai are? Altfel nu ştiu…

- Ce să mai aibă? Geantă! Uită-te şi tu la linkul ce ţi l-am trimis pe mail!

- Aaa, stai…. Ăăă…. E scump, frate!”

Deci pot spune domnilor de la OneStop.ro că Notebook Asus F5VL-AP061C, “bazat pe platforma Intel Core 2 Duo” e scump. Şi-o ştiu din auzite!