Redactor-şef concediat, la Cluj, pentru o “gherlă”

Săptămâna trecută, cotidianul Prosport de Transilvania se avânta mai departe decât îi era dat să o facă, zic eu, publicând, în locul ştirilor cu fotbalişti, un material despre faptul că premierul Emil Boc şi-a găsit şi numit un secretar personal în cancelaria sa, în persoana lui Pál Péter. Numirea lui Pál Péter a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 20 ianuarie, cu patru zile înaintea articolelor de presă cu privire la acest eveniment.
Doar că, în bucuria sa că a făcut descoperirea secolului, ziaristul care a semnat materialul a încurcat iţele,- lucru omenesc, totuşi, spun eu, deşi cu un telefon se scăpa de căcatul ce l-a croşetat fără voie – punându-l în faţă pe unul din apropiaţii lui Paszkany, care poartă acelaşi nume. Când colo era vorba de un angajat al Primăriei Cluj-Napoca, ce, din coincidenţă, poartă acelaşi nume. Un titlu senzaţional, „CFR la guvernare!”, o comparaţie cu nişte cazuri ce s-au întâmplat la case mai mari şi şi-a dat singur ok-ul ca să-şi bage capodopera în ziar. Pentru că, cel mai grav, jurnalistul care a scris articolul a fost nimeni altul decât redactorul-şef al ediţiei de Transilvania, cu sediul la Cluj-Napoca, Călin Todorescu. Gardianul, cu aceeaşi gândire şi cu aceleaşi două telefoane nedate, a picat în aceeaşi plasă.
A doua zi, o mână de bloggeri, printre care câţiva de care ştiu şi eu (Vasile Racoviţan şi Vasile Măgrădean. Noroc c-au nume de familie diferite, c-altfel îi încurcam), au semnalat greşeala redactorului-şef de la cotidianul Prosport. Guvernul a reacţionat şi el pentru a limpezi situaţia.
Întâmplarea nu a trecut, însă, de şefii Prosport de la Bucureşti, care, au luat, încă din primele momente, o decizie crudă pentru autorul articolului. Potrivit unor surse din capitală, în urma neplăcutei “gherle” pe care a reuşit s-o publice, redactorul-şef clujean şi-a semnat singur înlocuirea. Astfel că, la doar trei zile, în urma unei şedinţe, Todorescu a fost demis * şi, mai mult, concediat. (UPTADE: *retrogradat, care este. Iertări celor care au crezut în mine, dar am omis că de două luni sunt mănăşturean). Conducerea a amintit eroarea pe care acesta a comis-o, dar şi alte mărunţişuri care îi scuturau scaunul de o vreme. Scaun, scuturat şi de colegii de trust, spun aceleaşi surse. Înlocuitorul lui Todorescu este Cristian Cucolaş, fost redactor la Prosport, înainte de a lucra pentru postul de televiziune Sport.ro. Conducerea din capitală l-a ales pe tânărul Cucolaş pentru a-l pune la cârma Prosport Transilvania, fiind cea mai bună variantă, având în vedere faptul că el a mai lucrat în radacţia din Cluj, însă în discuţii au fost incluşi şi jurnalişti din Bucureşti.
Păţania de la Cluj a venit imediat după ce ediţia de Moldova a rămas fără sediu şi fără trei oameni, dar despre asta vă povesteam cu un post înainte.

Echipa Prosport Moldova lucrează din sufragerie

După ce în urmă cu puţină vreme s-a renunţat la doi din cei cinci oameni, angajaţi ai Publimedia, echipa Prosport Moldova a rămas acum fără redacţie. În urma concedierii unui redactor şi a unui tehnoredactor, subredacţia de la Bacău include acum doar trei angajaţi (doi redactori şi un fotoreporter), care în momentul de faţă lucrează de acasă şi-şi trimit textele pentru ziar din sufragerie, sediul din Bacău al cotidianului sportiv fiind închis joi, 22 ianuarie. Cei trei vor fi coordonaţi de acum de la Iaşi, unde Prosport iese din tipografie. Despre asta a scris Gusti Roman, reprezentant al concurenţei, pe blogul său personal, citând Băcăuan.ro.
În acest an, cotidianul Prosport a renunţat la 16 angajaţi din toată ţara. La Cluj a fost concediat unul din colegii şi prietenii mei, Cristian Jacodi. Spre deosebire de cazul altui coleg şi prieten, Vlad Măcicăşan, căruia i s-a redus salariul şi “i-a fost ars” contractul de muncă, fiind înlocuit de un contract de colaborare, Cristi s-a văzut cu două salarii compensatorii în buzunar şi lăsat în afara redacţiei. Sursele www.uncopilutz.wordpress.com vorbesc despre faptul că problemele băneşti de la Prosport Transilvania nu au dispărut, iar angajaţii de la Cluj au încă de suferit. Voi reveni cu detalii atunci când voi considera că este cazul.
Citat de Standard.ro, redactorul-şef al Prosport neagă zvonurile care vorbesc despre noi concedieri, dar, în acelaşi timp, el afirmă că situaţia este nesigură. “ În acest an nu poţi şti ce va urma. Este neplăcut şi sper să nu mai existe asemenea situaţii. Pot spune că, pe termen scurt, nu vom mai renunţa la oameni.”, spune Filoti.

Un mobil pentru UnCopilutz

* Inspirat de Darius Groza

Nu obişnuiesc să schimb des telefoanele. Sunt omul care renunţă la telefonul lui atunci când telefonul lui renunţă la el. Aşa că, mi-s pline sertarele de mobile pe care şi-au făcut păienjenii pânză. Atunci când crapă de tot, schimb mobilul. Dacă în clasa a şasea timpul mă găsea cu un Ericsson GA 628 în care aveam o cartelă cu acelaşi număr ca şi cel pe care-l am acum, de când am terminat liceul, în buzunar îmi sună acelaşi Sony-Ericsson K700I (foto).

Că i-am schimbat o dată un buton de pe tastatură n-a fost mare bai. Dar, azi, când tasta 0 nu mai funcţionează, punând la socoteală faptul că toate numerele de telefon încep cu 0 şi conţin, deseori, cel puţin încă un 0, e de-a dreptul chinuitor să îl mai folosesc. Pe lângă asta, butonaşul care ar trebui să mişte cursorul în cele patru puncte cardinale, mai merge doar în partea dreaptă şi, rar, în jos. A scrie un SMS, devine, de asemenea un chin. Pe lângă asta, am fost nevoit să fac rost de 3 încărcătoare, pe care să le pun în cele două locuri în care îmi petreceam ziua. Aveam un încărcător acasă, unul la redacţie şi unul în geantă. Toate astea din cauză că la câteva ore, acumulatorul este descărcat complet.

Aşadar, anunţ în gura mare faptul că cei care vor să mă mai audă vreodată la telefon, cei care vor să mai vadă vreun mesaj scris de la mine pot alege să doneze sume de bani cuprinse între 20 de lei şi infinit, pentru a-mi achiziţiona un telefon mobil nou. Campania “Un mobil pentru UnCopilutz” începe azi şi se încheie la sfârşitul lunii februarie, urmând ca începutul lui martie să mă găsească cu telefon nou sau fără nici un telefon. Modelul telefonului îl voi comunica imediat ce îmi voi alege unul iar preţul acestuia îl estimez undeva la 500 de lei. În cazul în care nu voi reuşi să adun cei aproximativ 500 de lei, voi renunţa, de la 1 martie, la a utiliza vreun telefon mobil.

Donatorii se pot înscrie prin comentarii la acest post, prin apeluri telefonice, mesaje scrise sau e-mail, până în 28 februarie 2009. Donaţiile se fac cât se poate de transparent, eu urmând să vă anunţ de fiecare dată când acestea vor atinge pragul de 100 de lei, iar la final, voi face publică şi lista cu binevoitori. Aşadar, când veţi fi anunţaţi de cinci ori, veţi ştii că “Un mobil pentru UnCopilutz” a dat roade. Vă mulţumesc anticipat.

Secta murdară a gazetarilor

Ies din şcoală, dar continuă să se întâlnească cu profesorii lor, care, în afara facultăţii sunt muncitori în fabrici gazetăreşti. Se văd în baruri, la chefuri sau la ei acasă. Le sorb vorbele la cursuri. Profesorii, gazetari rataţi sau iubitori de pedagogie – vorbesc vrute şi nevrute. Le împuie copiiilor capul cu poveşti de pe vremea când făceau teren, ştiind că dintr-o grupă de 30 se vor alege cu cel puţin o majoră proaspătă ce le va alunga amintirile trase după ei de-a lungul vieţii.

Aleşii, cei care au reuşit să pară mari şi să bea acelaşi număr de beri ca un om mare, sunt invitaţi în redacţii, cu promisiuni de angajare. Lucrează gratuit o vreme, apoi iau salarii de rahat. Încep să iubească munca pe care o fac şi uită de salariile mizere. Trec săptămâni, se împrietenesc cu colegii de breaslă, care, la început îşi bat joc de ei, de parcă soarta n-ar fi fost suficientă pentru asta. Dacă sunt fete, riscă să îşi sfârşească nopţile în paturi de gazetari-peşti. A doua zi, la cafea, gazetarii-peşti le laudă. Le laudă că nu i-au lăsat să doarmă noaptea şi se laudă pe ei că n-au plătit. Flăcăii nou-intraţi în branşă au şi ei norocul lor. Veşnicele domnişoare gazetare au grijă de asta.

Copiii continuă munca. Îşi găsesc tot mai mulţi prieteni, printre colegi. Prieteni pe care ajung să îi bârfească la mesele adunate în colţuri de baruri, în şoaptă la conferinţe sau la telefon. Încep să înveţe să mănânce şi ei ei ce toţi mănâncă şi-l împart zilic. Se murdăresc, dar începe să le placă. Le ascund colegilor lucruri, îi mint şi îi iau la mişto. Îi înţeapă în spate de câte ori au ocazia, le fură femeile, sunt furaţi de femeile lor. Dar prietenia de presă nu se sfârşeşte cu una-cu două. Ajung să schimbe redacţia, să fie colegi cu colegii colegilor cu care au fost colegi prima dată, uită de profesorii care i-au introdus în sectă, vorbesc despre ei ca de nişte vietăţi minuscule, se cred mai breji ca toţi din sectă. Încearcă să ajungă în vârf, preluând un gând care zace în capul tuturor, în parte, încă de la primul material publicat, prima ştire introdusă pe radio, primul cadru filmat sau prima fotografie apărută în ziar. Îşi fac viaţa o ciorbă, îşi alungă prietenii vechi ori de câte ori îi întâlnesc. Împart cartiere, clădiri, apartamente, case, redacţii, birouri cu cei între care se învârt de când se trezesc şi până se trezesc. Îi urăsc, îi iubesc, îşi varsă greaţa pe ei, îi ling apoi, îi ignoră şi nu pot să îi uite.

Folosesc, între ei, aceleaşi tertipuri şi acelaşi stil pe care îl folosesc la telefon atunci când vor să afle mai mult decât ceilalţi. Mint. Se ceartă, se-njură, se iau la bătaie. Mint. Îşi mint vecinii, îşi mint mamele. Încep să creadă că au dreptate. Trăiesc să mintă. Ajung să schimbe redacţia, să fie colegi cu colegii colegilor cu care au fost colegi ultima dată. Încep să îi iubească, să îi urască, să îi mintă. Primesc, în schimb, de la măşti asemănătoare, minciuni, ură sau aprecieri. Uneori, se plâng c-au ales să facă asta şi promit că vor renunţa. Vorbe-n vânt.

Copiii murdăriţi devin bătrâni. Îşi termină munca murdară, li se termină viaţa. Poveştile, ura, dragostea, minciunile, aprecierile, greaţa, toate se sfârşesc. Începe chinul. Prietenii vechi pe care i-au alungat au dispărut, iar prieteniile murdare de presă s-au sfârşit o dată cu munca lor murdară. Secta murdară a gazetarilor taie încă unul de pe listă. Fix-pix. De pe băncile facultăţii ies alţi 600 de absolvenţi. Prospături, gata de murdărit.

* Din aceeaşi categorie: Să devii jurnalistă

EXCLUSIV: Monitorul de Cluj concediază 3 jurnalişti

În 9 ianuarie 2006, European Media Invest (EMI) Deutschland GmbH, companie afiliată ARBOmedia AG (Germania), a preluat partea majoritară, şi anume 51%, a companiei care edita Monitorul de Cluj şi Monitorul de Sibiu. În ceea ce priveşte acţionariatul cotidianului clujean, cealaltă parte este împărţită între Sorin Stanislav, 24,5% şi Radu Micu, ce are aceeaşi parte, de 24,5% din ziar.

Angajaţii Monitorul de Cluj au semnat contracte cu toţi acţionarii, random, şi-au luat salariile în zile diferite, iar acum trei dintre ei vor fi concediaţi, începând de luna viitoare. EMI e pus pe economii, strângând punga tot mai tare. Reporterul sportiv Turós-Jakab László, fotoreporterul Iulian Dumitru şi subsemnatul au fost anunţaţi în 12 ianuarie că vor lucra la Monitorul de Cluj până în ultima zi a lunii. Anunţul a venit într-o perioadă în care angajaţii Monitorului aşteptau majorări salariale, promise din vară, iar ultimilor veniţi, încă de la angajare. Cu trei oameni în minus, angajaţii ziarului şi reprezentanţii conducerii scot din discuţie majorările promise şi n-aş băga mână în foc să fie vorba chiar de nişte milioane în minus pe fluturaşii de salariu ai celorlalţi.

Eu, unul, refuz să lucrez încă o jumătate de lună în condiţiile în care o redacţie atât de liberă şi de bine închegată a devenit cel mai rece colectiv din presa clujeană şi chiar sunt deschis să donez banii pe cele 13 zile ale lunii ianuarie, în care am fost la serviciu, companiei European Media Invest (EMI). Că îi va folosi pentru a cumpăra hârtii de xerox, pixuri, un reportofon, un monitor second sau chiar un sicriu drăguţ, nu mai ţine de mine. E alegerea lor.

De menţionat că reprezentanţii EMI Deutschland România nu au putut fi contactaţi la orele incluse într-un program normal de muncă la birou.

“Acest pas reprezintă în fapt lărgirea paletei de publicaţii în care EMI Deutschland deţine participaţii către zona Transilvaniei, o zonă cu oameni care vor informaţie de calitate şi totodată o zonă cu un mare potenţial economic. Proiectul nostru capătă conturul pe care l-am prefigurat şi iata că, după 9 luni de la lansare, am devenit unul din principalii actori din mass-media locală”.

Silviu Ispas, reprezentantul EMI Deutschland în Romania, 9 ianuarie 2006

UPDATE: Salariile de pe luna decembrie ale angajaţilor Monitorul de Cluj, care au semnat cu EMI Deutschland contracte de drepturi de autor întârzie de 3 zile. Ele trebuiau să fie virate în data de 13, respectiv 28 ale lunii. E 15 ianuarie iar băncile sunt închise.

UPDATE la UPDATE: În 16 ianuarie, seara, banii erau viraţi. Plecăciuni, EMI, nu m-aşteptam ca într-o perioadă de criză să merit să îmi primesc banii munciţi de mine.