Articol publicat în 13.02.2009 şi şters în 15.02.2009 din grabă/prostie/greşeală
Pentru că sunt sigur c-aţi citit postul cu titlul ăsta înainte să-l şterg, n-o să mă mai chinui să îmi aduc aminte ce am scris în el. În schimb, am găsit imaginea, căreia-i mai fac un upload. Să sperăm în zile mai bune!
Şi, da, să nu-l uităm pe Aroneţ, care a învăţat să citeze, mai nou. Aşa că Prodan şi Crivăţ, să nu vă mai aud!
>
Click pe imagini pentru a le mări!
E mijlocul lunii februarie şi Cluj-Napoca a fost sub zăpadă toată ziua. Ieri, ninsoarea a început de dimineaţa şi seara a venit fără ca fulgii să se oprească.
Candidaţii la funcţia de primar zâmbeau de pe panourile cât casa, de pe mesh-urile cât clădirea ori de pe pliante.
Centrul oraşului a fost blocat timp de câteva ore, după-masă. Pietoni TRECÂND PE ROŞU printre maşini, maşini OPRIND pe treceri, intersecţii în care SE STAŢIONA, autobuze care stăteau ÎN COLOANĂ, utilaje de deszăpezire care încurcau pietonii şi restul maşinilor, trecând cu lamele la milimetru. Drumuri de 15 minute făcute într-o oră. Haos. Nici un poliţist.
Candidaţii la Primărie, cu zâmbetele aranjate-n Photoshop rânjeau în continuare. Ei vor să conducă un oraş sufocat după câteva ore de ninsoare. Vorbesc de centuri ocolitoare, de fluidizarea traficului şi despre alte poveşti pe care le poţi asculta seara înainte s-adormi. În rest, clujeni, voi cu drag votaţi!
Din aceeaşi categorie:
- “Jurnalismul – fără greutăţi, o banalitate!”, interviu cu Cătălin Cocoş
- “Presa înseamnă cenzură, violenţă, nervi”, interviu cu Iosif Buble
- “Patronii de presă – nesimţiţi!”, interviu cu Florentin Deac
- Maria Coman, 12 ani din 30, “pe teren”, interviu cu Maria Coman
- “Viitorul presei e sumbru, dar ea nu va muri!”, interviu cu Victor Ciutacu
Bogdan Pitaru este redactor-şef al site-ului www.antena3.ro. Şi-a început cariera jurnalistică în presa scrisă, imediat după ’90, a trecut prin trustul Realitatea-Caţavencu, acum prestând şi fiind plătit de mogulul Voiculescu. Vorbeşte cu drag despre online, mediul în care este implicat, privindu-l ca pe o forţă izbăvitoare. În interviul acordat pentru www.UnCopilutz.wordpress.com, care încheie prima serie a interviurilor de grădiniţă, Pitaru descrie viitorul presei, admiţând faptul că presa clujeană se află pe al doilea loc în ţară, imediat după cea din Bucureşti. Chestionat de reporterul de grădiniţă, redactorul-şef al www.antena3.ro e de părere că presa de provincie a dat jurnalismului din Capitală multe condeie remarcabile, diferenţa majoră dintre cele două fiind doar posibilitatea financiară mai crescută în Bucureşti.
Reporter de grădiniţă: Ce e jurnalismul?
Bogdan Pitaru: O meserie frumoasă şi ajunge, probabil, să-ţi fie la fel de dragă ca oricare altă profesie făcută din pasiune. La toate se adaugă ceva mai multă responsabilitate, având în vedere că lucrezi deseori sub presiunea evenimentelor şi a publicului.
De ce jurnalism şi nu orice altceva?
Din acelaşi motiv pentru care ceilalţi aleg altceva: pentru că îţi place ceea ce faci.
Prin ce greutati poate trece un ziarist?
Prin toată gama posibilă, de la presiuni financiare, politice sau de credibilitate. În plus, toate greutatile care pot apărea pentru cei ce practică şi jurnalismul de teren.
Jurnalistul – Cerşetor sau rege?
Mai degrabă prinţ 
. Nu cred că jurnalistului i se potriveste neapărat vreuna dintre aceste extreme. În fond, e un om normal, iar meseria e una firească.
Jurnalistul – Sincer sau mincinos?
Orice jurnalist va încerca să fie întotdeuna sincer. Iar alţii sunt cei care decid cât de mult reuşeşte.
Care a fost cea mai mare împlinire pe care aţi avut-o ca ziarist?
Am avut toată gama de provocări profesionale, de la debut şi până acum. De la impactul vreunui text, până la legăturile cu oamenii cu care am interacţionat.
Ziar, radio sau tv?
M-am format în vremea când ziarele reprezentau o forţă şi, probabil, sentimental, voi fi mereu de partea printului. Ai uitat online-ul, care e interfaţa momentului în domeniu. Şi cred că aşa va rămâne încă o bună perioada.
Consideraţi că presa centrală ţine în umbră presa din restul ţării? Ar putea presa centrală să vieţuiască fără cea din provincie?
Presa centrală “vieţuieşte” fără cea de provincie. În Bucureşti ai senzaţia că lucrezi la o instituţie cu impact “naţional”, ceea ce nu e mereu cazul. În presa de provincie s-au format multe condeie remarcabile, care uneori s-au împlinit în presa centrală, iar astăzi există încă destule subiecte excelent tratate în provincie. Probabil că diferenţa majoră e dată doar de posibilităţile financiare, mai mari în Capitală.
Pe ce loc ati clasa Clujul în materie de presă şi de calitate a presei?
Probabil că presa din Cluj e pe locul doi, după cea din Bucureşti. Dar cred că o să vină puternic din urmă Timişoara şi Iaşiul.
Credeti în criza financiară?
Încă nu a devenit criza vreun zeu ca să crezi în ea. Există pur şi simplu şi trebuie ţinut seamă de ea, probabil că atat profesional, cât şi
personal. Actuala criză afectează şi media, mai mult sau mai puţin decât în cazul
altor sectoare, iar criza e financiară şi nu morală sau deontologică .
Care e viitorul presei din provincie? Dar al celei centrale?
Vor continua să existe, amândouă. Probabil se va păstra tendinţa de trustizare, cu un aspect mai pronunţat în provincie. În rest, nimic
spectaculos în următoarea perioadă. Poate doar o scădere a printului şi o creştere a online-ului. Plus că titlurile mici, indiferent de platforma de comunicare, nu vor putea rezista prea mult singure pe piaţă. Asta atât la nivel local cât şi central.
Foto: bestwesternhotel.ro
Se trezesc dimineaţa devreme, îşi deschid dulapul şi se îmbracă cu atenţie, pentru o nouă zi grea. Vor sta la serviciu până seara târziu, deşi în redacţie nu-şi petrec prea mult timp. Cea mai multă vreme o pierd fugind de la un eveniment la altul. Peste tot întârzie, dar, deşi merg la subiecte care nu ţin de domeniul pe care scriu ei, nu se gândesc niciodată să renunţe. De cele mai multe ori, au soţie şi chiar copii. Îi cunosc toţi colegii de breaslă, îi ştiu ce le poate mintea. Sunt recunoscuţi la toate conferinţele, la toate cocktailurile, peste tot.
Dacă sunt jurnalişti sportivi ajunşi la a doua sau a treia tinereţe, plăcerea lor e să se prezinte la inaugurări de magazine, de centre comerciale, ori de fabrici. Dacă domeniul lor este cel economic, nimic nu-i va împiedica să fie prezenţi primii la o conferinţă a unui club de fotbal din oraş. Foarte des, ei se fac prezenţi în conferinţele sau la evenimentele unde-au apărut fără să aibă ce căuta prin întrebări cretine, care nu sunt la subiect. Intră în discuţii cu organizatorii, se ceartă cu PR-ul, îşi fac de ruşine breasla. Nimeni nu le cere o legitimaţie, nimeni nu-i întreabă de sănătate. Iar la final, după eveniment, nu-i mai scoţi de după mesele îmbelşugate la care organizatorii îi invită pe jurnalişti. Unii beau o apă minerală, o cafea, alţii acceptă o gustare. Ei, însă, ies ultimii. Se umflă cu fructe, cu mâncăruri şi-şi iau, de multe ori, în batistă, să ducă acasă. Critică organizarea cu gura plină, fără pic de ruşine.
Când copiii lor sunt în vacanţă, îi trezesc şi pe ei dimineaţa, în caz că au vreun eveniment în program. Uneori îşi poartă întreaga familie cu ei. Toate ca să le dea de mâncare. De lumea-i priveşte cu milă, ură sau scârbă, nici nu contează. Nici pentru ei, nici pentru nimeni. Sunt prieteni între ei şi nu au nevoie de părerile celor din jur. Pentru ei, asta înseamnă presa. Ceasul îi trezeşte în fiecare dimineaţă doar pentru a se omeni la evenimentele organizate pentru media. Ei sunt jurnaliştii fripturişti care fac o cinste deosebită colegilor lor.
Din aceeaşi categorie:
– Secta murdară a gazetarilor;
– Să devii jurnalistă
Din aceeaşi categorie:
- “Jurnalismul – fără greutăţi, o banalitate!”, interviu cu Cătălin Cocoş
- “Presa înseamnă cenzură, violenţă, nervi”, interviu cu Iosif Buble
- “Patronii de presă – nesimţiţi!”, interviu cu Florentin Deac
- Maria Coman, 12 ani din 30, “pe teren”, interviu cu Maria Coman
Sursă foto: Cristian Brancu
Jurnalistul Victor Ciutacu, stabilit în Capitală în urmă cu 20 de ani, este absolvent al Universităţii Politehnica Bucureşti. Actualul redactor-şef adjunct al Jurnalului Naţional s-a îndreptat imediat după absolvire spre jurnalism, profesând la ziare ca şi Curierul Naţional sau Adevărul. În mandatul de ministru al economiei al lui Codruţ Sereş, Ciutacu a purtat funcţia de consilier al acestuia. Înainte, jurnalistul a fost şi consilier la Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS).
În momentul de faţă, pe lângă funcţia de conducere la Jurnalul Naţional, “tonomatul” Victor Ciutacu moderează emisiunea “Vorbe grele”, de la Antena 2. Se descrie pe cât de simplu, pe-atât de lipsit de modestitate: “Ştiu că-s arogant şi genial, dar îmi place să mi-o spună şi alţii. Oare o să mă iertaţi vreodată că-s cel mai bun?”. De pe tronul său, Ciutacu a acceptat să vorbească cu reporterul de grădiniţă într-un interviu acordat pentru www.UnCopilutz.wordpress.com. Cunoscutul jurnalist îşi aminteşte cu drag momentul în care mama sa l-a sunat pentru a-i spune că e mândră de el şi vorbeşte despre presa din Cluj ca fiind o rampă de lansare pentru unii din cei mai buni ziarişti din ţară.
Reporter de grădiniţă: Ce înseamnă să faci jurnalism?
Victor Ciutacu: Să practici o meserie, nimic mai mult. E o meserie ca oricare alta, poate ceva mai vizibilă, dar atât.
Când şi de ce aţi ales presa?
Întotdeauna mi-am dorit să fac asta. Oficial, am ales în 1993 şi de atunci nu mi-am pus vreodată problema să renunt definitiv. Lucrez din pasiune din pasiune, iar când asta-mi place, asta fac. Alegi presa pentru că-ţi place, pentru că ai talent, pentru că-ţi închipui că poti schimba lumea, Dumnezeu stie.
Greutăţile unui jurnalist?
Un om de presă trece prin aceleaşi greutăţi prin care trece un om obisnuit, de la cele financiare până la cele de conştiinţă.
Jurnalistul – cerşetor sau rege?
Când una, când alta, în funcţie de pricepere, de context, de noroc şi de multe alte citerii profund umane.
Jurnalistul – Sincer sau mincinos/fals?
După chipul şi creşterea fiecăruia. Poate fi şi/şi ori, eventual, şi/sau.
Care a fost cea mai mare multumire, împlinire pe care aţi trăit-o ca jurnalist?
M-am bucurat când m-a sunat mama special ca să-mi spună că-i mândră de mine. Profesional vorbind, sunt mândru de faptul că sunt cel care a deschis seria “Tânărul jurnalist al anului”.
Ziar, radio sau tv?
Ziar, fără discutie, deşi băile garantate de mulţime mi le-a asigurat televiziunea.
Considerati ca presa centrală ţine în umbră presa din restul ţării? Cum diferenţiaţi presa din Bucureşti de cea din provincie?
Nimeni nu ţine-n loc pe nimeni. Jurnaliştii din Capitală suntem doar ceva mai notorii şi, probabil, mai bine plătiţi. Regulile de bază ale jurnalismului de calitate nu se schimbă pe criterii geografice. Ar putea să se-ntâmple aşa, dar mult mai greu.
Credeţi în criza financiară? Dar în faptul că ea afectează presa? Ar putea fi vorba de un bumerang care s-a întors împotriva presei pentru că, de multe ori, a exagerat?
Da, sunt convins că există o criză. Nu cred, însa, că o criza se poate declanşa de pe azi pe mâine fără un interes specific. Sunt de părere că presa e afectată, de asemenea, lucru ce-l şi resimt pe propria-mi piele. Până la urmă, totu-i o exagerare, din care unii câştigă şi majoritatea pierd.
Care este viitorul presei?
Sumbru, dar nu va muri nici presa locală, nici cea centrală.
Pe ce loc se află Clujul când vorbim despre calitatea presei?
Nu pot face clasamente, însă Clujul era un judet mai fâşnet din punctul ăsta de vedere, cu presă ce dădea titluri mai multe. Drept dovadă, sunt destui jurnalişti de la Cluj care au confirmat la Bucureşti.
Mulţumiri?
Familiei, că mă susţine. Şi mie însumi, că nu mi s-a acrit încă.
Nu ştiu câţi cred în semne, la fel cum nu ştiu nici câţi ar crede în aşa ceva. Peste toate, însă, cred că m-aş înşela de-aş spune că semnele există. Un cerşetor care îţi iese în cale tocmai atunci când te gândeşti c-ai vrea să faci un bine, un sms în care un prieten te invită la supă tocmai când îţi ridici restul de pe tejgheaua magazinului din care tocmai ţi-ai cumpărat o supă la plic, pentru că îţi era poftă. Ori un telefon primit de la o persoană pe care te porneai să o suni, după aproape un an în care nu aţi vorbit deloc, oameni pe care i-ai întâlnit acolo unde era imposibil să-I întâlneşti, fel de fel de întâmplări pe care le-ai trăit şi era imposibil să le legi de alte lucruri care până atunci nu aveau nici o legătură cu ele.
Semnele există, trebuie doar s-alegi dacă crezi sau nu în ele. În primul moment te amuză. Pe urmă te asigură că se întâmplă ceva. Pe urmă le aştepţi ca pe un răspuns la nesiguranţa în care trăieşti. Apoi apar şi îţi limpezesc situaţii greu de trecut, neclare.
De aici până la a trăi în câteva ore o poveste şi când se sfârşeşte s-auzi că ea face parte, în detaliu, din subiectul unui film de care nu ştiai că există nu cred c-ar fi mare lucru. Atunci când începi să crezi în semnele care fug după tine la fiecare pas, ele se adună să te felicite. Se strâng într-o poveste pe care ţi-o oferă, din senin, pe tavă. Dar ce-nseamnă atunci când semnele îţi oferă semne?
Din aceeaşi categorie:
- “Jurnalismul – fără greutăţi, o banalitate!”, interviu cu Cătălin Cocoş
- “Presa înseamnă cenzură, violenţă, nervi”, interviu cu Iosif Buble
- “Patronii de presă – nesimţiţi!”, interviu cu Florentin Deac
Ieri, când interviul oferit de Maria Coman pentru www.UnCopilutz.wordpress.com era plănuit să fie publicat (dacă nu întârziam eu), prezentatoarea de televiziune a împlinit 30 de ani. Jurnalul Naţional i-a acordat anul trecut spaţiu la rubrica „Astăzi e ziua ta…”, unde puteţi citi lucruri ce că vor ajuta s-o cunoaşteţi mai mult pe jurnalistă. Maria Coman şi-a petrecut în televiziune aproape jumătate din anii pe care-i are trecuţi în buletin, 12. Împreună cu soţul său, Adelin Petrişor, Maria împarte efectele aceluiaşi „microb”: jurnalismul. Prezintă principalele jurnale de ştiri la Antena 3 şi nu se poate dezlipi de presa de televiziune, considerând-o cea mai eficientă. Mai multe în interviul de grădiniţă acordat pentru www.UnCopilutz.wordpress.com. La mulţi ani, Maria Coman!
Reporter de grădiniţă:Ce înseamnă să practici jurnalismul?
Maria Coman: E destul de greu de explicat. Să faci jurnalism înseamnă să vrei să afli, să ştii, să comunici. Nu ştiu dacă eu mi-am ales meseria sau ea pe mine. Am dat la Jurnalistică pentru că nu aveam altă idee clară. Nu vroiam să fiu nici doctor, nici avocat şi nici profesor, iar acum nu mă văd făcând altceva.
Greutăţi întâlnite de jurnalişti în meseria lor?
Jurnaliştii nu întâmpină atât de multe greutăţi, sau greutăţi e mult spus, cred. Dar, dacă e să amintesc câteva pot spune că uneori e dificil să obţii informaţia, alteori e dificil să o confirmi. Uneori e dificilă munca de organizare (avioane, cazări, programări).
Jurnalistul – mincinos sau sincer?
Nu cred că se pune problema sinceritate versus minciună. Tu eşti acolo ca să informezi, nu să-ţi spui propriile păreri.
Ziaristul – cerşetor sau rege?
Nici cerşetor, nici rege.
Presă scrisă, radio sau televiziune?
Mie încă îmi place ce fac, deşi o fac de 12 ani. Aleg televiziunea pentru că aici m-am
format, mi-ar fi greu să schimb ceva. Plus că asta e calea cea mai rapidă de
informare.
Despre presa locală în comparaţie cu cea naţională?
Nu am foarte multe date despre presa locală din România.
Există într-adevăr o criză financiară sau ar putea fi mai mult un bumerang lansat de presă, care acum se întoarce împotriva acesteia?
Da, cred în criza financiară, este evident că există. Şi normal că
afectează şi presa, se vede din publicitate. Presa a determinat companiile să
dea afară oameni? Presa a tăiat bugete? E mai bine cu optimisimul guvernanţilor
care negau existenţa crizei pâna cu putin timp în urmă?
Din aceeaşi categorie:
- “Jurnalismul – fără greutăţi, o banalitate!”, interviu cu Cătălin Cocoş
- “Presa înseamnă cenzură, violenţă, nervi”, interviu cu Iosif Buble
Singurul loc în care a profesat ca jurnalist este cotidianul Cuvântul liber din Târgu-Mureş. Absolvent al specializării “Energetică” a Facultăţii de Inginerie, Florentin Deac a decis în urmă cu 11 ani să îşi schimbe viaţa, alegând, cu interes, jurnalismul. În această perioadă a ocupat funcţia de redactor pe domeniul economic la Cuvântul liber, ziarul unde a publicat primul material de presă. La cei 35 de ani ai săi, Florentin Deac vorbeşte deschis despre presă, despre problemele ce o macină şi despre tot ceea ce implică aceasta. Ziaristul mureşean a trecut, la rândul său, prin faţa reporterului de grădiniţă pentru un interviu, făcând subiectul celei de-a treia părţi din seria interviurilor de grădiniţă, publicate în exclusivitate pe www.UnCopilutz.wordpress.com
Reporter de grădiniţă: Ce înseamnă să faci jurnalism?
Florentin Deac: Să faci jurnalism înseamnă întâi să fii dispus să lucrezi pentru comunitate, apoi pentru patron sau director. Să încerci să înţelegi dincolo de ce ţi se spune sau citeşti şi nu doar informezi, ci să şi modelezi comportamente, atitudini, în sensul respectării semenilor, a normelor de etică şi a legilor.
Când şi de ce aţi ales presa?
Am ales meseria în 1998, după terminarea Facultăţii de Inginerie şi după ce am eşuat în găsirea unui loc de munca în meserie datorita unor contracte colective de muncă ce stipulau că sunt avantajaţi copiii angajaţilor (exemplul clasic -Renel). Am găsit anunţul în ziar şi am dat concurs pentru a mă testa dacă sunt capabil să fac şi altceva decât ce am învăţat timp de 5 ani la facultate.
Prin ce greutăţi trece un jurnalist?
Prin şantaje clasice – iţi dau reclamă, scrii de bine. Alte greutăţi ar fi tupeul unora, căţăraţi pe locuri politice, care consideră că dacă sunt primari, prefecţi sau directori trebuie să stai drepţi în faţa lor. Ar mai fi nesimtirea unor patroni care nu îşi plătesc ziariştii şi nu le fac cărţi de muncă, sau chiar ideile potrivit cărora dacă scrii corect de cineva că face ilegalităţi ai ceva cu respectivul. Alte probleme sunt lipsa unei legislaţii care să apere ziaristul de discriminările patronilor şi are să îi oblige pe aceştia să îi plătească pe ziarişti conform calificării. Pentru cei care nu ştiu, statutul ziaristului din 1989 prevedea obligatoriu facultate pentru reprezentanţii mass-media. Din acest punct de vedere avem azi un regres. Oameni cu 12 clase “dau cu pixul” sau cu microfonul, în timp ce aceia care termină ziaristica nu vor să facă ziaristică!
Jurnalistul – cerşetor sau rege? Sincer sau mincinos?
Jurnalistul e rege câtă vreme nu e cerşetor! Adică câtă vreme nu cerşeşte bani pentru proiectele lui, din bani publici sau privaţi sau publicitate! La fel, jurnalistul e sincer câtă vreme nu e mincinos. Consider că poţi rămâne integru, dacă şi vrei asta.
Cea mai mare împlinire pe care aţi simţit-o ca ziarist?
Cea mai mare mulţumire a fost atunci când am aflat că în urma unui apel din ziar şi reportajului de la o televiziune locală s-au strâns câteva milioane bune pentru o mamă cu probleme medicale şi pentru familia ei.
De ce jurnalism şi nu orice altceva?
Încă nu am capital pentru altceva şi, în plus, îmi place ideea de libertate de opinie şi de a lucrea cu oameni.
Ziar, radio sau televiziune?
Mereu presa scrisă. E singura ramură unde nu sunt impuneri legate de subiect sau de întinderea unui material. Mai mult, cuvantul scris rămâne.
Considerati ca presa centrala tine în umbra presa din restul tarii? Cum diferentiati presa din Bucuresti de cea din provincie? Care ar fi diferentele dintre jurnalismul practicat în Bucuresti si cel pe care îl întâlnim în celelalte orase? Ar putea presa centrala sa vietuiasca fara presa din provincie?
Presa centrală are de multe ori aceleaşi subiecte cu cea locală. Problema este că de multe ori unii îi judecă pe cei de la Bucureşti, prin prisma presei centrale, uitând că presa locală le oferă suficiente subiecte la fel de condamnat (Vezi veniturile încasate de un miliard şi peste un miliard ale unor rectori, prefecţi, şefi de regii din provincie ). Diferenţele între presa centrală şi cea locală sunt salarizarea şi beneficiile muncii la trusturi şi nu la diverşi patronaşi. Presa centrală poate trăi fără presa locală şi viceversa. Va fi nevoie mereu de presă de provincie, aşa cum şi de presa centrală, dar internetul, radioul şi televiziunea vor fura din clienţii presei scrise.
Credeţi în criza financiară? Dar în faptul că aceasta afectează presa?
Cred în puterea mass-media de influenţă. Ştim de criză mai mult din presă, aşa că putem avea dubii sau siguranţa că există o criză economică. Dacă există cu adevărat o criză ea va avea consecinţe în presă doar la capitolul bugete de publicitate şi este posibil ca media să şi-o fi făcut cu mâna ei.
Pe ce loc ati clasa Clujul în materie de presa si de calitate a presei?
Faţă de judeţul Mureş, unde presa e cuminte 95%, Clujul pare mai atent văzut de ziariştii săi, care au subiecte mai serioase şi care nu ezită să demaşte găinăriile cu bani publici.
Din aceeaşi categorie:
- “Jurnalismul – fără greutăţi, o banalitate”, interviu cu Cătălin Cocoş
CV-ul lui Iosif Buble (Click pentru mărire)
Imediat după 2000, Iosif Buble a fost analist media şi analist politic la Institutul de Cercetare şi Analiză Regională din Bucureşti. Apoi, pentru o scurtă perioadă a produs emisiunea “România la raport”, la Radio MIX. De patru ani Iosif bate Bucureştiul la picior zilnic pentru a intra în direct la principalele ştiri ale Antenei 1 şi Antena 3. Îi place viaţa de reporter. A intrat în presă din cauza soţiei sale şi a ajuns să iubească televiziunea. Iosif Buble a explicat într-un interviu pentru www.UnCopilutz.wordpress.com despre cum a început să profeseze, despre diferenţa între jurnalismul de Capitală şi cel de provincie şi despre alte câteva lucruri. Astfel, Iosif Buble este jurnalistul care continuă seria interviurilor de grădiniţă.
Reporter de grădiniţă: Ce înseamnă să faci jurnalism?
Iosif Buble: – Să scarmeni în rahat, dar, în acelaşi timp, să observi lucrurile bune pe care în mod obişnuit nimeni nu le-ar valoriza.
Când şi de ce aţi ales asta?
- La mine a fost o întâmplare. M-am căsătorit cu o jurnalistă şi de aici la ce fac acum nu a fost decât un pas. Îmi place să fiu liber şi să fac probleme.
De ce să alegi jurnalism şi nu comerţ, servicii sau orice altceva?
- Bună întrebare. Deocamdată la comerţ nu mă pricep.
Prin ce greutăţi poate trece un ziarist? Ce implică presa?
- Blocaj informaţional, cenzură, autocenzură, suportă violenţa de limbaj dar şi fizică, nervi întinşi la maximum.
Jurnalistul – Cerşetor sau rege?
- Depinde de ce vrea el să fie. În mod normal nu ar trebui să fie nici una şi nici alta.
Jurnalistul – Sincer sau mincinos/fals?
- Răspund doar în dreptul meu – SINCER.
Care a fost cea mai mare mulţumire, împlinire pe care aţi trăit-o sau aţi simtit-o ca jurnalist?
- Multe au fost… Oricum… un jurnalist e mulţumit şi împlinit atunci când vede că munca sa contează. De exemplu atunci când lucrurile se miscă şi se schimbă în bine după un reportaj sau o transmisie.
Ziar, radio sau tv?
- Iubesc televiziunea. Am facut puţin radio, iar presa scrisă o ştiu doar de la soţia mea.
Cum diferenţiaţi presa din Bucureşti de cea din provincie? Pe ce loc aţi clasa Clujul în materie de presă şi de calitate a presei?
- Este foarte clar că presa centrala ţine puţin în umbră presa din restul ţării. Nu aş face neapărat o diferenţiere calitativă, – deşi aceasta există chiar prin simplul fapt că remuneraţiile sunt mult mai mari în Capitală decât în restul ţării pentru aceeaşi muncă, – ci în funcţie de materialul pe care îl foloseste. Una e să discuţi cu un primar şi alta cu un parlamentar sau cu un ministru. Cât despre presa din Cluj, aş putea spune că o clasez pe locul al doilea în ţară.
Credeţi în criza financiară care afectează presa?
- Cred în prostia bancară. Este criză, e clar. Iar aceasta afectează masiv presa. Multe din instituţiile media nu vor supravieţui. În ţară presa va fi în continuare necesară (poate şi mai controlată), iar la Bucureşti vor rămâne doar 2-3 trusturi puternice private, plus cele de stat.
În final, cui aţi vrea să mulţumiţi?
- Politicienilor, pentru că există şi apoi sitemului de vot uninominal care a dat material din belşug presei pentru perioada care urmează.
CV-ul lui Cătălin Cocoş (Click pentru mărire)
Lucrează de 15 ani în presa scrisă. A trecut prin redacţii regionale, prin diferite departamente, de la “Economie” la “Sport”. A trecut şi prin radio, a scris şi ştiri pentru agenţii. De o jumătate de an, Cătălin Cocoş este redactor la “Adevărul”. Cocoş a fost de acord să vorbească despre presă şi tot ceea ce implică ea, într-un interviu acordat pentru www.UnCopilutz.wordpress.com, fiind jurnalistul care deschide seria interviurilor de grădiniţă.
Reporter de grădiniţă: Ce înseamnă să faci jurnalism?
Cătălin Cocoş: Jurnalismul este o meserie ca oricare alta. O.K., nu chiar ca oricare, dar e tot o meserie. Are marele avantaj de a-ţi putea aduce satisfacţii chiar în ziua următoare. Am ales meseria asta când am decids la ce facultate dau admitere şi ce cale urmez. Mă consider un norocos deoarece şi acum, la 14-15 ani de la acel moment, cred că am făcut cea mai potrivită şi plăcută alegere pentru mine.
Prin ce greutăţi poate trece un ziarist?
- Sunt multe greutăţile prin care trecem dar, dacă nu ar exista greutăţi, meseria asta ar fi una banală. Dacă ar fi să enumăr câteva, iată-le: criză de timp, stres, mulţi nervi, absenţa vieţii peronale (în foarte multe cazuri), viaţă dezorganizată şi, uneori, insatisfacţii.
Jurnalistul – Cerşetor sau rege?
- Om.
Jurnalistul – Sincer sau mincinos/fals?
- Obligatoriu, sincer.
Care a fost cea mai mare mulţumire, împlinire pe care aţi trăit-o sau aţi simtit-o ca jurnalist?
- Cea mai mare satisfaţie profesională am trăit-o când un articol publicat pe prima pagină în “ProSport” a fost preluat de un cotidian sportiv din Turcia.
De ce să alegi jurnalism şi nu comerţ, servicii sau orice altceva?
- Aici fiecare trebuie să aibă motivele sale bine întemeiate şi “sănătoase”.
Ziar, radio sau tv?
- Toate trei sunt frumoase dar cel mai mult am făcut presă scrisă.
Care ar fi diferenţele dintre jurnalismul practicat în Bucuresti şi cel pe care îl întâlnim în celelalte orase? Ar putea presa centrala să vieţuiască fără presa din provincie?
- Fiecare categorie are publicul ei şi îşi are locul bine stabilit în piaţă. Diferenţele se văd în conţinut. Jurnalismul practicat în Bucureşti este mult mai apropiat de profesionsm şi se bucură de resurse materiale mult mai mari decât cel practicat în afara Bucureştiului. Nu ştiu ce este aceea “presă centrală”. Presa din Baia Mare, Suceava sau Braşov este cumva “presă marginală”?
Credeţi în criza financiară care afectează presa?
- Da. Se vede foarte clar în vânzările de publicitate, mult mai mici decât în urmă cu câteva luni, în disponibilizările de ziarişti şi în micşorările de salarii. Criza financiară a venit din alte domenii şi are alte cauze nu faptul că, de multe ori, presa exagerează în prezentarea unor evenimente.
www.UnCopilutz.wordpress.com vă prezintă, începând de astăzi, o serie de interviuri care implică persoane din sfera jurnalismului românesc actual. Pentru început am lansat o serie de întrebări mai multor nume cunoscute din presa scrisă şi televiziune. Acestea vor fi publicate zilnic începând de mâine, timp de o săptămână, în secţiunea “Interviuri”. Jurnalişti ca Maria Coman sau Victor Ciutacu au vorbit cu reporterul de grădiniţă despre meseria pe care o fac, despre greutăţile ziariştilor, despre criză şi despre presa centrală şi cea de provincie. Aşadar, urmăriţi în fiecare zi interviurile de grădiniţă.
Aflu de la Denisa că fratele Cluj Expres-ului de la Hunedoara, evident, Hunedoara Expres, se închide peste noapte. Cuvântul liber, fost ziar “al ţăranului hunedorean”, aşa cum cititorii clasează defuncta foaie, a fost cumpărat de Inform Media şi transformat în septembrie 2007 în ziar gratuit iar numele a fost schimbat în Hunedoara Expres. Luată de Inform, gazeta alb-negru, cu texte lungi şi plictisitoare s-a colorat, şi-a tăiat textele şi a scăpat de jurnaliştii-dinozauri care munceau la Cuvântul liber din tinereţe. Aceştia au lăsat loc ziariştilor tineri, care au pus pe picioare Hunedoara Expres.
Astăzi, în jurul orei 12, din senin, aceştia au primit o hârtie conform căreia de la 1 martie ziarul la care lucrează n-o să mai existe. Cei 15 angajaţi au semnat încetarea contractului şi aşteaptă salariul compensatoriu. Decizia firmei cu capital austriac i-a şocat pe angajaţii hunedoreni, care, zilele trecute achiziţionau, pe mii de euro, lucruri pentru redacţia care acum au aflat că se va închide. Lumea spune că nu se ştia nimic, iar zvonurile nu-i implicau nicidecum.
Tot Denisa spune în postul ei, fără s-o-ntreb, că ştie pe surse că nici la Cluj lucrurile n-ar sta mai roz, lucru infirmat de clujeni. “Noi nu avem probleme. Cluj Expres nu se închide. Publicitatea, uită-te în ziar, se vinde. Eu zic că avem chiar mai multă acuma”, a spus pentru UnCopilutz.wordpress.com redactorea-şefă (Pălti, fă-mi statuie) a Cluj Expres, Ionela Luchian. “Chiar nu ştiu. Eu nu am auzit nimic de noi. Şi de-ar urma ceva, am şti”, a declarat unul din reporterii Cluj Expres.
Cu toate acestea, surse din cadrul Inform Media spun că lucrurile nu vor fi grăbite la Cluj, închiderea afacerii urmând să se facă până la sfârşitul anului.
Că nu-i de mirare faptul că angajaţii nu ştiu şi conducerea spune că nu, pentru că nici la Hunedoara nu s-a ştiut nimic. Alt punct comun este data de deschidere a celor două “expres”-uri: Hunedoara Expres – 4 septembrie, Cluj Expres – 22 octombrie. Iar, de-aş crede în tarot, aş crede şi-n asta: Informaţia de Cluj era menită să se lanseze, în octombrie 2007, în aceeaşi zi cu Cluj Expres. Informaţia s-a închis.
N-aş vrea să se întâmple, Doamne fereşte, să mai moară un ziar în Cluj! E, până la urmă, vorba de un ziar, e vorba de nişte jurnalişti, e vorba de nişte prieteni şi de nişte amici.
E doisprezece fix. Peste două minute aştepţi să arate ceasul oră rotundă ca să îţi explici de ce se-ntâmplă asta. Dormi doar pe jumătate. Visezi urât, te trezeşti, bei apă, îţi faci drumuri prin casă, cu ochii lipiţi, doar să uiţi de visul care te-a trezit. Te uiţi la pernele altă dată moi şi ştii că n-o să poţi dormi, pentru că te năpădesc gânduri şi amintiri din care multe nu s-au întâmplat. Ajungi acasă din oraş, de la barul unde ai fugit ca să stai între oameni. Acasă n-aveai aer şi-ţi venea să o iei la sănătoasa, să faci ceva să-ţi sară gândul în altă parte. Ei sunt siguri c-ai ceva pe suflet, dar nu insistă. Ei te întreabă ce-i cu tine, tu încerci să-i minţi. Ciocneşti sticle, zâmbeşti la poante la care altă dată ai fi râs cu poftă. Stai în casă o zi întreagă, alergând printre gânduri şi seara închizi, cu grabă, uşa pe dinafară. Refuzi să te mai macine. Fircăleşti cu pixul gândirii peste ce te năpădeşte. Vrei să uiţi, nu vrei să uiţi, nu ştii dar nici confortabil nu te simţi. Te trezeşti după doar o jumătate de oră dormită, spre dimineaţă. E doisprezece fix.
