Nu cred că în ziua de azi mai practică vreunul din noi ascunsul cheii sub preş, atunci când pleacă de acasă. Nu că aruncatul ei în cutia poştală e mai sigur, însă nici în varianta asta nu m-aş mai încrede că se menţine.
Toate ca toate, însă patronii de case de schimb valutar nu au trecut de stadiul pititului cheii sub preş. Cu bani neasiguraţi, ei dorm liniştiţi, înecaţi în prostie, în timp ce sediile acestor birouri de schimb invită hoţii să intre şi să le golească de valori. A fost astăzi cazul uneia din casele de schimb ale Macrogrup, cea din centrul oraşului, de pe strada Iuliu Maniu, căreia i-a fost „stors” seiful în noaptea trecută. Hoţul sau hoţii, că nu se ştie câţi au fost (şi, după mine, nici n-o să se afle vreodată) se distrează acum cu cei 200.000 de lei furaţi foarte deştept: a(u) spart uşa şi au băgat o scară pe care au urcat ş-a(u) tăiat cablul de telefonie prin care angajaţii firmei de pază puteau fi alertaţi. A(u) mers aţă la sertarul de lângă seif, în care era cheia de la acesta, l-a(u) deschis frumos, a(u) luat bănuţii ş-a(u) plecat. De menţionat că nici o cameră de supraveghere nu a funcţionat, deşi, vedeţi cazul spargerii de la Banca Transilvania, nu cred că asta ajuta cu ceva la prinderea hoţului/ilor. Cuvintele patronului Macrogrup, Iosif Botar, duipă ce singur „s-a uşurat” de bani au fost puţine şi cretine: „Din păcate sunt bani pierduţi. Mă costa prea mult să-i asigur”. După toate astea nu pot spune decât că toţi ne merităm soarta pe care o avem, eu pe a mea, de om sărac şi el pe-a lui, de om tâmpit.
P.S.: Mia, ca să-mi vezi freza, uită-te şi tu la TV.
