AnonBrand, reţeta exemplu

Pentru că de multă vreme a vrut să îşi facă propriile haine, pe care să le poarte şi să fie mândru de creeaţiile-şi, a inventat un brand. N-avea nici 18 ani când a spus că, mai târziu, va vinde haine sub marca Anon, nume venit de la trupa de rolleri pe care a înfiinţat-o împreună cu câţiva prieteni şi din care face parte. Şi-a făcut o siglă pe care şi-a imprimat-o pe câteva ţoale. Mai târziu, eticheta Anon a pus-o şi pe căciulile pe care şi le făcea ca să le poarte.
Are 21 de ani, e student la Business în Cluj-Napoca şi anul trecut a reuşit să-şi atingă scopul cu adevărat, după ce şi-a deschis o firmă din banii săi. Magazinul online www.anonbrand.com pe care l-a deschis l-a făcut să meargă înainte. A scos câteva feluri de tricouri, fulare, căciuli, brăţări, pantaloni şi bluze. Imprimeurile le face singur şi le pune pe ţoalele pe care le vinde cu eticheta proprie. Acum, rezultatele nu întârzie şi are comenzi din toată ţara la hainele Anon. E vorba de Adi Tău (foto), despre care puteţi citi şi aici şi îl puteţi vedea aici. Felicitări şi spor, Adi!

Igorii. Diferenţe şi asemănări

În animaţia “Igor”, Malaria era stăpânită de savanţi malefici, al căror singur scop era acela de a crea invenţii cât mai asemănătoare lor. Pentru a-şi realiza lucrările, savanţii din Malaria aveau câte un slujitor, pe care-l foloseau atunci când probau invenţiile. Slujitorii erau igorii, ce aveau rolul de a trage maneta în momentul când stăpânii lor le cereau asta. Toţi igorii erau născuţi cu cocoaşă şi erau bătaia de joc a savanţilor malefici, care concurau între ei, de multe ori în prostia de care dădeau dovadă. Igorii erau cei care îşi luau peste nas dacă invenţia nu funcţiona, erau loviţi dacă vorbeau şi erau trimişi la colţ.
Lumea neagră şi înnorată în care s-a născut nu-I dădea decât singura şansă de a deveni igor. Personajul principal al animaţiei, cu un nume predestinat, a hotărât să pună capăt obligaţiei ca el şi confraţii lui trebuie să rămână simple unelte într-o lume malefică. Cocoşatul nu renunţă nici o secundă la visul său de a crea un lucru unic, benefic, diferit de generatoarele de cutremure şi imensele plante carnivore, prezentate în fiecare an la Târgul de Ştiinţe Malefice, din Malaria.
Atunci când stăpânul său a fost omorât de invenţia sa, Igor a început să se gândească tot mai tare să devină inventator şi să iasă din umbra în care a fost ascuns veşnic. Cu un suflet bun, Igor visa la o altfel de lume. În încercarea sa de a crea o femeie monstru, igorul-inventator reuşeşte să inventeze un munte de bunătate, pe Eva, care singurul rău pe care reuşeşte să-l facă este să rupă uşa atunci când intră, din pricina mărmii sale. După ce îşi face loc tot mai mult în suflet pentru Eva, Igor reuşeşte să oprească norii negri şi falşi de deasupra Malariei, cu care savanţii acopereau oraşul, pentru a-l priva de soare.
Pe cât de caraghioase sunt desenate personajele din animaţia lui Anthony Leondis, pe atât de mult ele seamănă oamenilor din ziua de azi. Pe cât de SF pare subiectul, pe atât de mult adevăr lasă în urmă. Pe cât de tristă este, la început, soarta lui Igor, pe atât de mult mi-aş dori ca oamenii să reuşească aşa cum a reuşit el în final. Până la urmă Malaria este chiar lumea noastră, savanţi malefici sunt la tot pasul, igorii suntem noi toţi, oamenii obişnuiţi, folosiţi ca “trăgători de manete” şi născuţi cu eticheta pusă. Singura diferenţă dintre noi şi Igor este că personajul animat a reuşit să-şi îndeplinească visul.