Cel mai simplu mod de a renunţa la fumat

DESCARCĂ DE AICI CARTEA ANTIFUMAT

Diferenţa dintre a fuma sau a nu fuma e doar aceea că dacă fumezi trebuie să îţi aprinzi ţigara, iar dacă nu fumezi trebuie să nu o aprinzi. Dacă te laşi de fumat înseamnă că ai înţeles că a fuma e o prostie, un lucru degeaba, fără scop, dacă încă fumezi înseamnă că încă îţi pui crezul în faptul că îţi place să fumezi. Să renunţi la fumat e la fel de simplu ca şi să te apuci de fumat.

“Nefumătorii nu au senzaţia de gol a nevoii de
ţigară şi nu intră în panică dacă n-au ţigări. Nefumătorii nu pot pricepe cum reuşesc fumătorii să simtă plăcere băgându-şi chestiile alea mizerabile în plămâni. Şi ştii ceva? Nici fumătorii nu pricep de ce o fac.”

“Am auzit cu toţii de panica fumătorilor care rămân fără ţigări noaptea târziu, când magazinele sunt închise. Nefumătorii nu suferă de panica asta. Ceea ce o provoacă e ţigara.”

(Allen Carr – Easy Way To Stop Smoking)

Dacă ai vrut vreodată să te laşi de fumat, dacă vrei musai să te laşi dar spui că nu poţi, dacă nu ai vrut niciodată să te laşi de fumat, pentru că îţi place să inhalezi fum, dacă nu te interesează decât să fumezi, citeşte cartea “Easy Way To Stop Smoking”, scrisă de Allen Carr. Are 180 de pagini. Citeşte-o până la final şi pe urmă spune-mi cum a fost ultima ta ţigară. Nu trebuie să crezi, trebuie doar să o citeşti. Poţi descarca gratuit cartea tradusă în română dând click aici. După ce o citeşti, aştept comentariul tău la acest post.

P.S.: Nu mai fumez de 4 zile. Parcă n-aş fi fumat niciodată.

Lumea a fost salvată!

Instituţiile de presă şi jurnaliştii nu au program, nu au timp liber, nu au sâmbete, nu au duminici. Ziariştii lucrează şi depun eforturi ca cititorii/telespectatorii/ascultătorii să fie informaţi corect şi la timp. Despre asta vă puteţi da seama şi când intraţi pe site-ul ziarului Ziua de Cluj, unde, într-o zi în care colegii lor de breaslă merg, totuşi, la ştrand, angajaţii (colaboratori) ai ziarului prestează ştiri din greu. Prima din această dimineaţă – una de interes local, dacă nu regional: Rareş Bogdan, din nou pe blog. Editorialistul ZIUA de CLUJ şi-a reînceput activitatea de blogger ieri, cu un site cu un look nou, după ce vechiul blog fusese spart de hackeri în urmă cu două luni.

Click pentru mărire!

Chiar am auzit ieri, la magazin, vreo două vecine de aici, din Mănăştur, care erau îngrijorate ce se întâmplă cu blogul lui Rareş Bogdan şi ce-o fi păţit, dacă l-o fi alungat Dumnezeul Internetului, pentru că nu l-au mai văzut în mediul virtual, ci doar pe la NCN. La doi paşi mai încolo, o tânără care-şi plimba căţelul plângea în hohote din acelaşi motiv. Mama ei a coborât la scurt timp din casă şi a dus-o cu forţa la spital. Era palidă şi gândită.

Cred, aşadar, că ştirea cu care Ziua de Cluj ne-a trezit astăzi a venit la timp, înainte ca lumea să o ia la vale. O singură rugăminte: schimbaţi linkul, că o să moară lumea pentru a doua oară când o să se sperie că nici acum nu funcţionează blogul.

Click pentru mărire!

P.S. Şi, totuşi, poate nu-i o ştire. Şi, totuşi, poate textul o să rămână în bară de acuma ca primă ştire în fiecare zi, după un exemplu binecunoscut.

Erori de-nceput de zi

Şi dacă tot e vorba de greşeli, cu ce am putea să începem?

Oare cu “papucii” de Clujana din Ziua de Cluj? Sau nu? Sau cu “clujul” cu “c” mic, nicidecum scris ca un nume de judeţ (se vroia, oricum, de oraş), din acelaşi loc?

Click pentru mărire

*

Sau să vedem cum angajaţii Foii Transilvane (FTR) îşi promovează propriile businessuri siteuri în ziarul de unde îşi iau salariul, prin materiale de deschidere de ziar? Sau s-o numim ş-asta tot eroare? Atunci tot eroare să fie. Radu Beligăr, proprietarul shopstory.ro, a spus pentru UnCopilutz.wordpress.com că nu există legătură între materialul din Foaia Transilvană şi faptul că el lucrează la acelaşi ziar. Cu toate astea, mai târziu, recunoaşte că şi-a adus aportul la redactarea articolului, pe lângă cei trei redactori care s-au semnat: Daniel Iftene, Loredana Leonte şi Dalia Bathory. “Site-ul shopstory este al meu personal, nu are legatură cu ftr decât prin prisma faptului că lucrez acolo şi uneori ne mai citam. E la limita subiectul, parerea mea. Pozele nu sunt prea concludente, cu toate că sunt cât se poate de reale. Însă un pic de scandal nu strică în promovarea unui site”, recunoaşte Beligăr.

“shopstory nu e un business” – Radu Beligăr

*

Sau… am putea să îl întrebăm pe domnul Vlas unde i-a dispărut siteul clubului de fiţe pe care îl conduce. Sau şi aici au rămas datorii de-ale lui Trifan?

Presa clujeană în mişcare

Ca să nu ne plictisim prea tare, să amintim ce se mai întâmplă prin redacţiile clujene, ce se mai aude, ce s-a mai făcut uitat. Pentru asta îl vom cita întâi pe Andrei Aroneţ, care ne-a dezvăluit pe blogul său câteva mişcări ce s-au întâmplat în ultima vreme şi care se vor întâmpla mintenaş. Cele mai importante:

- un săptămânal cu reportaje, ce va fi deschis în câteva zile de o firmă din Târgu Mureş şi va fi condus de Marius Cosmeanu;

- Clujtoday.ro, un online de ştiri condus de Claudiu Pădurean. Potrivit lui Pădurean, acesta se află în varianta de test iar munca la portal va începe în septembrie;

Să continuăm cu informaţiile UnCopilutz.wordpress.com, conform cărora:

- Adrian Rozenberg, plecat la Kanal D la Bucureşti ca şef pe departamentul de ştiri caută în Cluj reporter corespondent şi cameraman;

-  În Cluj va fi lansat un nou site local de ştiri sportive;

- Proiectul “Tribuna Ardealului” anunţat cu surle şi trâmbiţe de ziarul Ziua de Cluj acum câteva luni întârzie să mai apară;

- Adevărul caută redactori pentru echipa din Cluj. Se cer, printre altele, experienţă de un an în presă şi carnet de conducere. CV-urile se trimit pe adresa dana.gherman@adevarulholding.ro;

- Ziua de Cluj rămâne cu un singur fotograf, după plecarea lui Eugen Olariu

Lecţii de ipocrizie

S-ar putea să nu vreţi musai să mai auziţi de “directorul de ziar online”, însă chiar aceasta este ideea, că ţin să vă anunţ faptul că sus-numitul e cât pe ce să devină, la rândul său (nu pentru prima oară, însă) “director de ziar-ziar”. E vorba de ziar de cutie poştală, nicidecum de tarabă, aşa cum spune şi sloganul foii. Lucru care ne arată că de acum înainte, luptele pe care le va porni cu ceilalţi şefi de ziare pe bune se vor putea ţine de la egal la egal.

Treaba nu era să aduc o noutate despre care aţi mai putut citi pe terţe bloguri (care-i afişează reclamele) blogul lui Andrei Crivăţ ci să redau o bucată de text vărsat de “viitorul director de ziar-ziar” pe blogul botezat după numele acestuia, pentru a ne da un pic seama despre ce vorbim. Arat o parte din acuzele care i le aducea celui pe care l-a atacat cu atâta drag şi pe motiv că ar fi furat lucruri.

Click pentru mărire

În rândurile de mai sus era vorba de Viaţa Clujeanului, ziarul născut din moartea Clujeanului (print). Ei bine, despre foaia “viitorului ziar-ziar” amintim doar că se va numi Mesagerul de Cluj, nicidecum Mesagerul transilvan, ca şi fostul ziar trezitor de amintiri în urmele de suflet pe care unii le mai au. În rest, să strigăm cu toţii “hoooţii” şi să ne ferim de oglinzi.

Cadou Uncopilutz.wordpress.com!

Am promis, am căutat, am găsit…
Savuraţi-l cu plăcere, poftă mare!

Mi se rupe de “dumneavoastră”!

“Directorul de ziar online”, în viaţa de zi cu zi/ Sursă FOTO: liviualexa.ro

NEWS ALERT! CONCURS www.uncopilutz.wordpress.com

Găsiţi diferenţele şi asemănările!

Cel despre care vă spuneam în postul anterior că împroaşcă cu căcat în redactorul-şef al ziarului-ziar – numit şi “directorul de ziar online” -  (Vezi foto! Nu, nu am greşit. Chiar despre el este vorba!) s-a considerat atins de articolul pe care l-am publicat şi a găsit de cuviinţă să îmi adreseze cu măiestrie câteva cuvinte aşa cum numai el poate scoate pe gură: “Mihai Hendea, un celebru dobitoc patentat, mare blogar si somer mintal, analfabet de renume mondial (asigur dovezi la cerere)”. Îi transmit pe această cale “directorului de ziar online” (cu blogul-bară al site-ului al căriu director este) că nu mă cobor la nivelul lui nici măcar o secundă, preferând să sar peste el sau, mă rog, să-l ocolesc, că e cam tot acelaşi lucru. Nu mă sinchisesc nici să-i răspund la mizerii şi nici să caut vreun argument la faptul că atacurile gratuite mă pot face cel mult să-i arăt curul, în caz că-i prea mic şi nu vede unde să mă pupe.

Şi, pentru că mi-am mai adus aminte o chestie, vă invit să răsfoiţi printre paginile blogului pentru a revedea o altă hoţie a ziarului “directorului de ziar online”. Cu copy-paste. Chiar de aici, de pe blogul meu (pe vremea aia www.uncopilutz.haipa.ro). Sau puteţi încerca pe Google. Sau să priviţi mai jos (dând binecunoscutul dublu click pentru mărire).

ASTA AM SCRIS EU:

AŞA AU COPIAT EI:

DUPĂ CE M-AM SESIZAT, ASTA AU FĂCUT:

P. S. Îi mulţumesc, în schimb, numitului “director de ziar online” pentru că mi-a adus aminte, cu bucăţica video prelucrată pe care a mai postat-o, să vă arat ce făceam acum 3 ani, pare-mi-se. Aş fi egoist să râd singur, acum că mi-am amintit. Voi reveni cu postarea filmării imediat ce o voi găsi.

Ţigănii online, la Cluj (UPDATE)

Aşa cum am anunţat în postul anterior, Asociaţia Profesioniştilor Presei Clujene (APPC) şi-a lansat anuarul. Am pus şi eu mâna pe un exemplar ieri, pentru că nu am reuşit să ajung la lansare vineri. Foarte mult îmi place cum arată, pot spune. După cum am mai auzit şi alte păreri, se poate zice că e cel mai reuşit de până acum. Asta ignorând greşelile de tipar care s-au mai strecurat pe ici – pe colo, dar peste care se poate trece, fiind destul de greu vizibile.

Mă rog, am făcut introducerea pentru a vorbi mai departe despre ce mi-a fost dat ochilor să citesc mai devreme pe un site de ştiri pe numele lui Citynews. E vorba o treabă internă a asociaţiei, care a reuşit, nu-ştiu-cum, să devină astăzi un subiect de interes astfel încât să fie publicat într-un articol de presă online (dublu click pe foto 1).

Foto 1

Pe scurt, zilele trecute s-a descoperit că din contul asociaţiei “a dispărut” o sumă de bani, sumă care probabil a fost retrasă pentru a plăti serviciile fostului secretar al APPC. Lumea s-a înţeles că se vor face nişte lămuriri de către conducerea asociaţiei şi aşa mai departe. Însă, până atunci, APPC va fi cunoscută de cititorii de rând ai „presei virtuale” ca o asociaţie cu probleme grave. Încă o dată, jurnaliştii clujeni, deşi în afara orelor de muncă, sunt aruncaţi în mocirlă de data asta din cauza unor neînţelegeri care nu au de a face cu presa. “APPC – acuzatii de delapidare?!”, titlul pe care redacţia Citynews îl dă materialului cu pricina, nu face deloc cinste APPC-ului. Înaine de a sări să publici un articol de genul celui descris mai sus, părerea mea umilă ar fi să te gândeşti mai bine dacă lumea e interesată sau nu de subiect, aşa cum spunea şi Mihnea Măruţă, citat în articol. („Dacă acei bani au fost într-adevăr extraşi, iar cel care i-a luat este chiar Tibi Fărcaş, pentru că despre el este vorba, atunci mi se pare perfect moral, pentru că este cel care a muncit cel mai mult pentru asociaţie. Oricum, nu cred că e o treaba care să genereze interes public, e un lucru care se va rezolva între noi”). Asta dacă nu ţii neapărat să spurci asociaţia sau pe cei care au făcut ori fac parte din eafără să clipeşti. Iar dacă o faci, fiind vorba de un articol de presă, cere-le părerea celor pe care-i spurci.

Mai departe vă prezentăm încă un episod al “războiului virtual” purtat pe bloguri de un director de ziar online şi un redactor-şef de ziar-ziar (dublu click pe foto 2 şi foto 3). Al doilea acuză publicaţia deţinută de primul că ar fura subiecte de pe blogul său şi că îşi laudă pe nedrept site-ul său de ştiri, iar primul în pişă pe al doilea, făcându-l pe redactorul-şef de ziar, printre altele, “ciorditor”, “beţiv” şi “slinos”.

Ce bine că nu ne plictisim. Ce bine că suntem internauţi!

Foto 2                                                       Foto 3

UPDATE:

Primul, “directorul de ziar virtual” îl ameninţă printr-un comentariu pe blogul unde-şi varză dejecţiile zilnic pe primul, redactorul-şef al ziarului-ziar, că-l bagă în spital (dublu click pe foto 4)! Asta după ce îl numeşte “gunoi slinos”!

Foto 4

APPC lansează anuarul!

Asociaţia Profesioniştilor Presei Clujene (APPC) lansează vineri cea de-a patra ediţie a Anuarului asociaţiei, asociaţie în care m-am înscris şi eu în urmă cu câteva luni. Acesta cuprinde articolele selectate ale membrilor APPC, publicate în anul 2008 în presa locală, dar şi în cea naţională.
Vă prezint coperta Anuarului APPC, via Adi Popa.

Marius Tucă îl face pe Patriciu “cârnăţar”

Marius Tucă a considerat că a fost “pus la zid”, atunci când Adevărul a publicat un material care prezenta faptul că mai-marele Jurnalului Naţional şi-a parcat maşina în Vama Veche, într-o zonă unde era interzis să intri şi să îţi laşi automobilul. Fapta lui Marius Tucă se petrecea în cadrul festivalului “Folk You”.
După materialul din Adevărul, Cartianu s-a decis să scrie şi un editorial pe tema asta, adăugând faptul că Tucă l-a înjurat pe reporterul din trustul său.
La urmă, Tucă a deschis şi el gura, atacându-l dur pe Patriciu, frumos învelit într-un ambalaj moralizator.
” [...] Dacă nu îi va concedia pe cei care au scris, patronul lor va demonstra faptul că nu e altceva decât un cârnăţar care, dintr-o întâmplare mai mult sau mai puţin fericită, a ajuns patronul unui trust de presă” – Marius Tucă
Acesta fiind încă un episod din luptele dintre trusturi, eu vă doresc o zi frumoasă!

“Poliţist, adjectiv”, exerciţiu de răbdare

Destul de întârziat ar fi să vorbesc despre filmul despre care o să vorbesc, dat fiind faptul că premiera sa în România s-a consumat în cadrul Festivalului de Film Transilvania (TIFF). Nu am văzut atunci “Poliţist, adjectiv”, însă l-am văzut săptămânile trecute la Arta. Calc peste faptul că mă trezesc să-l comentez aşa târziu tocmai din cauză că mie, unul, mi-a părut… destul de slăbuţ. Să mă ierte critcii vremii, să mă ierte toată lumea. Ori să n-o facă. Dar cu toate că a plecat de la Cannes cu două premii (Premiul juriului la secţiunea “Un Certain Regard, Cannes 2009 – şi Premiul FIPRESCI, Cannes 2009) şi a împărţit marele premiu al TIFF 2009 cu “Nord“-ul lui Rune Denstad Langlo, eu nu pot să îmi schimb părerea, oricât l-ar lăuda lumea. Nu sunt omul care doarme în cinematograf, nu sunt nici cinefilul care îşi face abonament full la TIFF, nu cred că aş fi în stare nici să fac o recenzie strălucită. Dar nici nu e primul film la care mă uit. Nici românesc, nici străin.
Făcând o paranteză, povestea lui Jomar Henriksen din filmul norvegian “Nord”, reuşeşte să te ducă de la râs la plâns şi să te întoarcă înapoi. O comedio-dramă de văzut. Într-un final, a plecat de la Cluj cu trofeul TIFF.
Şi revenind la filmul lui Porumboiu, aş fi vrut să îl aud vorbind mai des pe Dragoş Bucur, actor a cărui prestaţii, de obicei, nu pot să spun decât că mă încântă. În “Poliţist, adjectiv”, însă, n-am avut parte nici de asta. Am putut numai să îl văd. Subiectul, urmărirea de către un poliţist amărât de provincie a unui copil care fumează haşiş, o urmărire maraton şi rustică de-a dreptul, nu mi-a părut un lucru nemaivăzut. În schimb, a reuşit să mă scoată din minţi în momentele în care se prelungea la nesfârşit. La fel, cadrele în care poliţistul, jucat de Dragoş Bucur, era surprins acasă, mâncând sau uitându-se la televizor zici că nu mai aveau vreun sfârşit.
Am înţeles şi eu că ideea principală a peliculei este tocmai pierderea încrederii poliţistului în munca sa, dar asta nu poate să mă ţină cu forţa într-un cinematograf, doar de dragul vorbelor oamenilor care au lăudat “Poliţist, adjectiv”. Sfârşitul, în care poliţistul face schema flagrantului pe care zeci de minute a refuzat să îl facă, a adus, cumva a final drăguţ de film. Însă nu pentru acest film, care nu mi-a părut nicicum, aşa cum preafrumos mă repet.
De-ar fi să zic ceva şi despre titlu, aş spune că nu văd de unde a fost ales într-atât de interesant. Şi, apropo de asta, am şi un printscreen pregătit pentru voi, din Ziua de Cluj, cu un botez de zile mari (corectat, mai târziu).

A vorbit Arpi!

A vorbit! Deci, de azi înainte să nu mai glumim, măcar, despre “oameni de-ai lui Paszkany”, despre articole de presă comandate de el sau închinate lui. Dacă dorea, avea, cum bine a spus. Deci e clar, da? Câţi cred gogoaşa e partea a doua, dar el a zis.

Arpad Paszkany:
“În ultimii cincisprezece ani, în România cât şi în alte ţări, am construit clădiri reprezentative, am ridicat un stadion, asigur sute de locuri de muncă, am creat un club de fotbal de succes, am ajutat mulţi oameni cu probleme de sănătate sau de natură socială. Am investit sute de milioane de euro şi dolari în România nu primind bani publici ci plătind zeci de milioane impozite şi taxe. Pentru marea majoritate a populaţiei, aceste realizări generează sentimente de bucurie, satisfacţie şi recunoştinţă, iar pentru alţii – puţini dar înverşunaţi şi periculoşi – sentimente de invidie, ură şi frustrare din cauza propriilor incompetenţe. Nici măcar aceştia din urmă nu pot nega realizările mele, dar încearcă să distrugă imaginea mea publică.
Niciodată nu am fost interesat să am în proprietate sau să exercit controlul asupra vreunui instrument de presă. Dacă aş fi dorit aşa ceva aş fi putut şi eu să înfiinţez un post de televiziune care să-mi reprezinte interesele, iar costurile erau infime în comparaţie cu cele ale construirii unui stadion sau susţinerea unui club de fotbal“

Click pentru mărire!